Malpraxisul medical - "Gr.T. Popa" Iasi

Atât in materie contractuala, cat si in materie delictuala, întinderea reparaţiei
trebuie sa cuprindă întreaga valoare a daunei produse, adică atât pierderea suferita de
victima (damnum emergens) cat si beneficiul nerealizat de aceasta (lucrum cessans).
Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele si prejudiciile aduse in
exercitarea profesiunii „când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării
insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infecţiilor nosocomiale,
efectelor adverse, complicaţiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de
investigaţie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si
dispozitivelor medicale, substanţelor medicale si sanitare folosite” (art. 643 alin. 2 lit.
a - Legea 95/2006) si nici atunci cand, asa cum aratat si cu alta ocazie, fie „actioneaza
cu buna credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate”, fie cand
obtine, conform legii, consimtamantul informat al pacientului, si nu actioneaza
contrar acestui consimtamant”. In astfel de situaţii, daca se produce vreo vatamare
pacientului, se angajează răspunderea civila a unitatilor sanitare publice sau
private, pentru prejudiciile aduse in activitatea de prevenţie, diagnostic si tratament
(conform art. 644 din legea privind reforma in domeniul sanatatii) daca acestea sunt
consecinţa:
„a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauza externa ce
nu a putut fi controlata de către instituţie;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod
abuziv, fara a fi reparate;
c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor
medicamentoase si sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de
valabilitate al acestora, după caz;
d) acceptării de medicamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe
medicamentoase si sanitare de la furnizor, fara asigurarea prevăzuta de lege, precum
si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare
de răspundere civila in domeniul medical”.
Tot unităţile sanitare publice sau private răspund pentru prejudiciile cauzate
pacienţilor din cauza nerespectării reglementarilor interne ale unitatii sanitare (art.
645), precum si, împreuna cu producătorii de echipamente si dispozitive medicale,
substanţe medicamentoase si materiale sanitare, pentru prejudiciile generate in mod
direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale,
substanţelor medicamentoase si materialelor sanitare, in perioada de
garanţie/valabilitate, conform legislaţiei in vigoare (art. 646).
Legea romana prevede si ca in condiţiile producerii unor prejudicii de către
personalul angajat, pe temeiul malpraxisului medical, unitatile sanitare publice sau
private, in calitate de furnizori de servicii medicale, răspund in solidar cu cadrele
medicale, in condiţiile legii civile (eventual in sensul răspunderii comitenţilor pentru
faptele prepuşilor lor sau in sensul răspunderii civile contractuale, după caz).
CAP. V ALTERNATIVE.
Statisticile occidentale arata ca cele mai multe dintre diferende nu ajung in
instanta. Dincolo de varianta clasica a clarificarii litigiilor – prin inaintare spre
solutionare de catre instanta competenta, tot mai mule voci insista in favoarea
modalitatilor de rezolvare pe cale pasnica a problemelor care pot sa apara la un
moment dat, chiar si in acordarea ingrijirilor medicale.
31