Malpraxisul medical - "Gr.T. Popa" Iasi

contractuala si, respectiv, delictuala. Astfel, se arata 20
ca atunci cand aceeasi fapta
poate fi interpretata si ca neindeplinire a unei obligatii contractuale, dar si ca o violare
a drepturilor personale independent de executarea contractului (de exemplu executa
necorespunzator manevrele medicale impuse conform standardului de practica, dar si
uita un tampon, o pensa in corpul pacientului operat, care se infecteaza), este
admisibil concursul actiunilor in materie de raspundere civila atat contractuala cat si
delictuala.
Deşi nu precizează modalitatea răspunderii civile care se angajează intr-un caz
de malpraxis medical, legea romana (95/2006) privind reforma in domeniul sanatatii
realizează totuşi un context legislativ temeinic in ceea ce priveşte acest tip de
răspundere: in art. 642-681 sunt prevăzute regulile de baza privind răspunderea civila
a personalului medical, si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si
farmaceutice.
O importanta deosebita prezinta si aspectele referitoare la raspunderea
medicala in echipa. Astfel de probleme apar in cele mai multe din cazuri, intrucat
medicul primeste ajutor, de regula, in prestarea serviciilor medicale, atat de la colegi
cu specialitati si atributii diferite, cat si de la auxiliari – surori medicale, asistenti,
paramedici, tehnicieni, etc.. Dat fiind specificul actului medical, in cazul in care din
vina acestora din urma se produc prejudicii pacientilor, nu se aplica regulile obisnuite,
de drept comun, ci acestea sunt interpretate si adaptate la particularitatile echipei
medicale.
De regula, medicului coordonator al echipei ii incumba responsabilitati
suplimentare, nu numai pentru ca nu poate delega anumite atributii proprii care tin
strict de specialitatea sa, ci si pentru ca trebuie sa exercite o supraveghere continua,
permanenta, asupra modului in care subalternii sai, membri ai aceleiasi echipe, isi
executa sarcinile Activitatea medicala desfasurata in echipa poate da nastere unui
concurs de raspunderi medicale, dupa forma de vinovatie cu care a actionat fiecare
participant la administrarea unei anumite terapii si dupa cum rezultatul s-a produs ca
urmare a gesturilor medicale concurente dar independente ale participantilor sau,
dimpotriva, ca urmare a cooperarii constiente, concertate, a acestora.
Aceasta nu inseamna insa ca medicul coordonator al echipei, prin prisma
rolului de supraveghetor, va raspunde si pentru greselile celorlalti membri. Intr-un
astfel de colectiv medical, de fapt, este esentiala increderea reciproca, precum si
increderea in capacitatile profesionale si in talentul fiecarui specialist, intrucat fiecare
trebuie sa se concentreze in primul rand asupra sarcinilor si atributiilor proprii si, de
asemenea, de prestatiile fiecaruia depinde si succesul celorlalti. Si raspunderea este in
egala masura individuala, insa, intr-adevar, medicul coordonator are un rol decisiv.
Aceste reguli sunt eficiente si din perspectiva necesitaţii aplicării principiului
reparării integrale a prejudiciului.
Despagubirile se pot acorda fie global – atunci cand valoarea prejudiciului
poate fi determinata in momentul judecatii, fara posibilitatea de a mai reveni ulterior
asupra cuantumului despagubirilor, fie sub forma unor prestatii periodice – cand
prejudiciul este in mare masura viitor, si intinderea acestuia nu se poate stabili inca
din momentul judecatii; in aceasta ultima varianta, modificarile intervenite ulterior in
starea de fapt pot influenta si stabilirea cuantumului efectiv al despagubirilor,
bineinteles tot de catre instanta competenta.
20 Massimiliano De Luca, Angela Galione, Stefano Maccioni, op. cit., pag. 188-189.
30