Malpraxisul medical - "Gr.T. Popa" Iasi

More documents

Recommendations

Info

larga aplicabilitate atât in cazul răspunderii obiective, bazate pe defectele produselor farmaceutice si echipamentelor medicale cat si, mai ales, atunci când in mod inechitabil, pacientul – victima se găseşte intr-o poziţie de inferioritate, dezavantajoasa, fata de cadrul medical, din perspectiva posibilităţii reale de a demonstra existenta comportamentului culpabil, atunci când respectivul cadru medical deţine controlul asupra mijloacelor de proba pertinente si utile. Exemplul tipic invoca situatia in care pacientul, supus unei interventii chirurgicale, se afla sub anestezie in momentul producerii incidentului care a determinat prejudiciul suferit; dintr-o astfel de postura, ar fi imposibil ca acesta saa cunoasca circumstantele in care a avut loc vatamarea, si ar fi extrem de dificil sa identifice cauzele si conexiunile specifice. La fel, este invocata situatia pacientului programat sa fie operat la piciorul drept, si care, odata trezit din anestezie, constata ca ii fusese operat piciorul stang. Doctrina si practica judiciara, dar si legea romana prevăd si situaţii in care este înlăturata răspunderea pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiunii, de către personalul medical, considerându-se ca, in anumite condiţii, nu poate fi reţinut comportamentul cadrelor medicale drept culpabil: a) „când acestea (daunele si prejudiciile – subl. ns.) se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigaţie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale, substanţelor medicale si sanitare folosite” – art. 643 alin. 2 lit. a, Legea nr. 95/2006 In acest caz intervine insa răspunderea corelativa a unitatilor sanitare publice sau private, sau raspunderea producatorilor de medicamente si echipament medical, in condiţiile prevăzute de lege. Consideram ca raspunderea personalului medical poate interveni in astfel de conditii, daca faptele cadrelor medicale fac parte din antecedenta cauzala a rezultatului prejudiciabil pentru pacient, bineinteles proportional cu gradul de vinovatie constatat. b) „când acţionează cu buna-credinţa in situaţii de urgenta, cu respectarea competentei acordate” – art. 643 alin. 2 lit. b, Legea nr. 95/2006 – aceste prevederi trebuie coroborate cu cele ale art. 642 alin. 4 din legea mentionata anterior, potrivit cărora „personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci când isi depaseste limitele competentei, cu excepţia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara”. Competenta cadrelor medicale se stabileşte conform standardelor terapeutice recunoscute precum si in legătura cu atribuţiile stabilite in sarcina fiecărui membru al personalului medical in unităţile sanitare publice sau private unde activează. c) atunci când se obţine, conform legii, consimtamantul informat al pacientului, si nu se acţionează contrar acestui consimtamant. Consimtamantul informat al pacientului nu este prevazut expres in legislatia speciala medicala ca si cauza exoneratoare de raspundere a medicului care acorda ingrijirile conform acestui acord exprimat, dar aceasta concluzie decurge firesc din interpretarea stipulatiilor legislatiei speciale, prin coroborare cu normele de generala aplicare, de natura penala sau civila. Acest rol insa se mentine doar atat timp cat cadrul medical respecta limitele stabilite de consimtamantul informat, documentat corespunzator in dosarul medical al pacientului, atat din perspectiva explicatiilor prealabile, cat si ca etapizare si continut al stabilirii diagnosticului si alegerii si aplicarii tratamentului specific. Aspectele referitoare la consimtamantul informat si 20
limitele acordarii asistentei medicale din aceasta perspectiva trebuie interpretate si intelese si din prisma reglementarilor in vigoare cu privire la situatiile de urgenta. Legea 95/2006 prevede ca „medicul curant, asistentul medical/ moaşa răspund atunci când nu obţin consimtamantul informat al pacientului sau al reprezentanţilor legali ai acestuia, cu excepţia cazurilor in care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu poate fi contactat, datorita situaţiei de urgenta” (art. 651 alin. 1). Cercetările 16 demonstreaza ca majoritatea litigiilor care pornesc in legătura cu aspectele legate de consimtamantul informat al pacientului se refera la doua detalii: (1) absenta redactării intr-un document special, distinct, a tuturor informaţiilor discutate cu pacientul, si (2) absenta definirii clare a posibilelor rezultate ce pot urma tratamentul sau intervenţia respectiva, pentru ca aşteptările pacientului sa fie unele realiste. Pentru ca pacientul sa fie capabil sa-si exprime consimtamantul, trebuie sa i se furnizeze toate datele relevante pentru finalizarea procesului decizional. Este prerogativa pacientului, si nu a medicului, sa hotărască ce tratament corespunde cel mai bine intereselor sale. In acest sens se exprima si legea romana: conform art. 649 din Legea nr. 95/2006 pacientului i se solicita acordul scris, după ce i s-au prezentat „la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia”, informaţii cu privire la diagnostic, natura si scopul tratamentului, riscurile si consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile si consecinţele lor precum si prognosticul bolii fara aplicarea tratamentului. Inainte de a decide in favoarea consimtamantului informat ca si cauza exoneratoare de raspundere, in temeiul lipsei vinovatiei cadrului medical sau chiar echipei medicale care a acordat ingrijirile, in practica, consideram ca se impune luarea in considerare, de la caz la caz, a urmatoarelor aspecte: (1) A intervenit cu adevarat o urgenta medicala sau o circumstanta neasteptata care a impus administrarea imediata a tratamentului medical independent de existenta consimtamantului informat in acest sens? (2) Au fost oferite – fie pacientului competent, fie reprezentantului sau legal – atat informatii corespunzatoare cat si solutii alternative rezonabile prin prisma tuturor riscurilor semnificative si a tuturor beneficiilor tratamentului propus? (3) Atunci cand consimtamantul a fost acordat de catre pacient, au fost explicatiile oferite si fisa de consimtamant semnata intr-un moment si in conditii in care pacientul putea sa gandeasca limpede si sa proceseze corect informatiile care i-au fost prezentate (de exemplu, nu sub influenta medicatieicare i-ar fi putut afecta judecata/puterea de decizie)? (4) S-a oferit pacientului/reprezentantului sau legal ocazia sa puna intrebari si sa primeasca raspunsuri cu privire la tratamentul propus, riscuri si beneficii? (5) Exista vreo dovada cu privire la faptul ca, daca pacientului/reprezentantului sau legal li s-ar fi acordat informatii in mod adecvat precum si ocazia de a pune intrebari cu privire la tratamentul propus, respectivul tratament ar fi fost refuzat? 16 Jack M. Schneider, MD, „Malpractice and Medical Practice”, - in „Medical Malpractice. A Physician’s Sourcebook”, Humana Press, USA, 2005, pag.140 21
Page 1 and 2: UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMAC
Page 3 and 4: CAP. I ISTORIC. UNITATE SI DIVERSIT
Page 5 and 6: conditionat de parcurgerea anumitor
Page 7 and 8: - să fie acceptabile de culturi di
Page 9 and 10: Există si o serie de probleme care
Page 11 and 12: conform tuturor principiilor etice
Page 13 and 14: au fost informaţi incorect sau nec
Page 15 and 16: demonstrează faptul ca medicina se
Page 17 and 18: modalităţile efective de realizar
Page 19 and 20: priveste compozitia unui anumit med
Page 21: prejudiciu nu exista o baza reala p
Page 25 and 26: naţional sau, în lipsa acestora,
Page 27 and 28: Unele riscuri sunt inevitabile. În
Page 29 and 30: Desi recunoastem importanta si nece
Page 31 and 32: nesoluţionata acţiunea civila sau
Page 33 and 34: Atât in materie contractuala, cat
Page 35 and 36: discutiilor, obiectivitatea, transp
Page 37 and 38: CAP. VII NUMITOR COMUN. Motivatia t
Page 39 and 40: producerii unui prejudiciu, si (ii)
Page 41 and 42: 15. Constitutia Romaniei 16. Dictio
Page 43 and 44: 38. Didier Dreyfuss, Francois Lemai
Page 45: 61. Sal Fiscina, Marcia Mobilia Bou

Malpraxisul medical - "Gr.T. Popa" Iasi

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?