Malpraxisul medical - "Gr.T. Popa" Iasi

larga aplicabilitate atât in cazul răspunderii obiective, bazate pe defectele produselor
farmaceutice si echipamentelor medicale cat si, mai ales, atunci când in mod
inechitabil, pacientul – victima se găseşte intr-o poziţie de inferioritate,
dezavantajoasa, fata de cadrul medical, din perspectiva posibilităţii reale de a
demonstra existenta comportamentului culpabil, atunci când respectivul cadru
medical deţine controlul asupra mijloacelor de proba pertinente si utile. Exemplul
tipic invoca situatia in care pacientul, supus unei interventii chirurgicale, se afla sub
anestezie in momentul producerii incidentului care a determinat prejudiciul suferit;
dintr-o astfel de postura, ar fi imposibil ca acesta saa cunoasca circumstantele in care
a avut loc vatamarea, si ar fi extrem de dificil sa identifice cauzele si conexiunile
specifice. La fel, este invocata situatia pacientului programat sa fie operat la piciorul
drept, si care, odata trezit din anestezie, constata ca ii fusese operat piciorul stang.
Doctrina si practica judiciara, dar si legea romana prevăd si situaţii in care
este înlăturata răspunderea pentru prejudiciile produse in exercitarea
profesiunii, de către personalul medical, considerându-se ca, in anumite condiţii, nu
poate fi reţinut comportamentul cadrelor medicale drept culpabil:
a) „când acestea (daunele si prejudiciile – subl. ns.) se datorează condiţiilor de
lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infecţiilor
nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor si riscurilor in general acceptate ale
metodelor de investigaţie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare,
echipamentelor si dispozitivelor medicale, substanţelor medicale si sanitare folosite” –
art. 643 alin. 2 lit. a, Legea nr. 95/2006
In acest caz intervine insa răspunderea corelativa a unitatilor sanitare publice
sau private, sau raspunderea producatorilor de medicamente si echipament medical, in
condiţiile prevăzute de lege.
Consideram ca raspunderea personalului medical poate interveni in astfel de
conditii, daca faptele cadrelor medicale fac parte din antecedenta cauzala a
rezultatului prejudiciabil pentru pacient, bineinteles proportional cu gradul de
vinovatie constatat.
b) „când acţionează cu buna-credinţa in situaţii de urgenta, cu respectarea
competentei acordate” – art. 643 alin. 2 lit. b, Legea nr. 95/2006 – aceste prevederi
trebuie coroborate cu cele ale art. 642 alin. 4 din legea mentionata anterior, potrivit
cărora „personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse in exercitarea
profesiei si atunci când isi depaseste limitele competentei, cu excepţia cazurilor de
urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara”.
Competenta cadrelor medicale se stabileşte conform standardelor terapeutice
recunoscute precum si in legătura cu atribuţiile stabilite in sarcina fiecărui membru al
personalului medical in unităţile sanitare publice sau private unde activează.
c) atunci când se obţine, conform legii, consimtamantul informat al
pacientului, si nu se acţionează contrar acestui consimtamant.
Consimtamantul informat al pacientului nu este prevazut expres in legislatia
speciala medicala ca si cauza exoneratoare de raspundere a medicului care acorda
ingrijirile conform acestui acord exprimat, dar aceasta concluzie decurge firesc din
interpretarea stipulatiilor legislatiei speciale, prin coroborare cu normele de generala
aplicare, de natura penala sau civila. Acest rol insa se mentine doar atat timp cat
cadrul medical respecta limitele stabilite de consimtamantul informat, documentat
corespunzator in dosarul medical al pacientului, atat din perspectiva explicatiilor
prealabile, cat si ca etapizare si continut al stabilirii diagnosticului si alegerii si
aplicarii tratamentului specific. Aspectele referitoare la consimtamantul informat si
20