Malpraxisul medical - "Gr.T. Popa" Iasi

situeaza, si nu i se impune sa vindece pacientul sau sa obtina un anumit rezultat, cu
atat mai mult cu cat finalitatea tratamentului aplicat nu depinde doar de cunostintele si
talentul profesional care-i sunt caracteristice, ci, in egala masura, si de starea generala
de sanatate si de reactiile particulare ale organismului pacientului.
Malpraxisul medical se refera, in general, la aplicarea unui tratament contrar
sau necorespunzator standardelor profesionale acceptabile, si prin care s-a produs un
prejudiciu pacientului. Cauzele care determina astfel de situaţii sunt insa la fel de
variate ca si persoanele implicate, de o parte sau de alta, in desfăşurarea actului
medical. Reţinerea atitudinii culpabile a profesionistului înseamnă ca acesta nu a
demonstrat ca deţine acel nivel rezonabil de cunoştinţe, grija, atenţie, preocupare si
aptitudini cerute si deţinute in mod normal de cei care profesează in acelaşi domeniu
de activitate, posedand cunostintele si indemanarea tipice, caracteristice specialitatii
medicale in cauza, si profesand in circumstante similare, in cadrul comunitatii:
standardul terapeutic.
Daca insa, in trecut, termenul „comunitate” avea o semnificaţie îndeosebi
geografica, in prezent se presupune ca toţi medicii care au o anumita specializare sunt
la curent cu ultimele descoperiri in domeniu. Datoria profesionala de a se menţine le
un anumit standard terapeutic nu presupune doar acumularea unor anumite cunoştinţe
la un moment dat, ci pregătirea si auto-informarea permanenta, educaţia continua.
Astăzi, comunitatea înseamnă „comunitatea specialităţii” respective.
Cadrul medical trebuie sa acţioneze in aşa fel incat sa nu-si pună pacienţii in
pericol. In momentul in care acţionează nerespectând obligaţiile sale profesionale si
standardele recunoscute ale comunitatii medicale din care face parte, profesionistul
realizează acea incalcare a obligaţiei profesionale, in sensul neîndeplinirii acesteia
sau al îndeplinirii ei defectuoase, fapt ce poate constitui punctul de plecare pentru un
litigiu.
Se considera 13
ca se incalca obligatia profesionala atunci cand (1) exista o
practica uzuala si normala in domeniu, (2) pe care medicul invinuit nu a adoptat-o, si
(3) se stabileste ca un alt medic, detinator al unor cunostinte de specialitate de nivel
mediu, actionand cu diligenta obisnuita, nu ar fi procedat in acelasi fel ca medicul
invinuit.
Astfel, de exemplu, cauzele obisnuite care dau nastere la litigii, in obstetrica –
ginecologie pot fi, de regula, intalnite si in alte specialitati: omisiunea de a obtine
consimtamantul informat al pacientului, incapacitatea de a reduce substantial riscurile
interventiei medicale precum si gravitatea complicatiilor, incapacitatea de a acorda
ingrijiri medicale de urgenta in timp util, omisiunea de a insera toate datele referitoare
la ingrijirea medicala in dosarul pacientului, omisiunea de a obtine opinii medicale
conexe necesare si de a implica specialistii in cauza in administrarea cazului in timp
optim, incapacitatea de a coordona echipa medicala care acorda ingrijiri pacientului in
cauza si de a informa corespunzator, cu privire la evolutia tratamentului, atat pacientul
cat si familia acestuia, etc..
Sunt insa si aspecte specifice domeniului: intarzierea diagnosticarii cancerului,
complicatiile legate de asistenta medicala prenatala si nastere, complicatiile legate de
inducerea artificiala a travaliului, hemoragia obstetrica.
Pentru intrunirea conditiilor de existenta in vederea constatarii unui caz de
malpraxis medical este necesara si producerea unui prejudiciu. Comportamentul unui
cadru medical poate fi reprobabil si lipsit de profesionalism, insa in absenta unui
13 1955 SC 200 (Court of Session) cited in M. Jones, Medical Negligence, London, Sweet & Maxwell,
2003, 208, cited in Herman Nys, “Report on Medical Liability in Council of Europe Member States” –
European Committee in Legal Co-operation, Strasbourg, March 2005, pag. 10.
18