Malpraxisul medical - "Gr.T. Popa" Iasi

poate fi secondat de netrimiterea acestuia la un specialist, imprudenta in aplicarea
tratamentului sau in efectuarea unei intervenţii chirurgicale poate fi dublata de
uşurinţa cu care este prescrisa medicaţia pe care pacientul o are de administrat
ulterior, etc..
Este posibil ca la producerea rezultatului vatamator, prejudiciabil, sa fi
concurat mai multe cauze: fie acţiunile mai multor cadre medicale, fie insasi
atitudinea victimei sau anumite aspecte legate de starea de sănătate a pacientului
anterioara incidentului. Astfel cadrele medicale trebuie sa fie extrem de atente in
momentul in care împart răspunderea in privinţa unor pacienţi cu alţi colegi: este
cazul schimbului de ture, când toţi cei care se succed si tratează, pe rând, aceiaşi
pacienţi urmează a răspunde in cazul producerii unor prejudicii respectivilor pacienţi.
De altfel, art. 643 alin. 1 din Legea 95/2006 precizează ca „toate persoanele implicate
in actul medical vor răspunde proporţional cu gradul de vinovatie al fiecăruia”.
Pentru stabilirea corecta a celor responsabili intr-un caz de malpraxis medical
trebuie avute in vedere toate persoanele care au contribuit sau care ar fi putut
contribui la producerea rezultatului prejudiciabil. Aici nu trebuie incluşi insa numai
furnizorii de servicii medicale si de produse si echipamente medicale, care au acţionat
in împrejurări mai mult sau mai puţin favorabile, ci si pacientul - victima care fie a
contribuit, prin propria atitudine culpabila, la producerea prejudiciului, fie se afla intro
stare de sănătate precara, care a influenţat negativ actul medical. Intr-o astfel de
situaţie, se va tine in mod sigur cont si de culpa concurenta a pacientului.
Raspunderea obiectiva – „strict liability”.
Doctrina internationala 12
prevede si ca răspunderea poate interveni nu numai
in prezenta si pe baza constatării unei forme de vinovatie, ci chiar in absenta acesteia;
este vorba de aşa-zisa răspundere obiectiva – „strict liability”, care intervine fara a
exista in mod cert vina unei persoane – in cazul celor care produc si comercializează
produse defectuoase sau periculoase pentru sănătate. In contextul de fata, avem de-a
face in special cu potentialul prejudiciu determinat de utilizarea unor substante sau
dispozitive medicale – deci vorbim de bunuri, nu de servicii – chiar daca pacientulvictima
a intrat in contact cu produsul respectiv in cursul unui serviciu sau tratament
medical.
Rationamentul nu este deloc complicat: daca, initial, cele mai multe disfunctii
sau vatamari erau determinabile si tratabile, in limita posibilitatilor, in baza
observatiei directe, a manevrelor de natura medicala efectuate si a analizei
simptomelor, in decursul ultimei sute de ani s-au inregistrat progrese fantastice in
acest sens, incepand cu razele X si continuand cu ultrasunete, MRI, EEG, EKG,
precum si multiple alte variante de teste electronice, care pot identifica si izola cu un
inalt nivel de precizie cele mai neinsemnate tulburari posibile ale organismului uman,
fara a fi sub nici o forma invazive. De la un numar redus de medicamente si produse
naturiste, s-a trecut, astfel, la utilizarea unui instrumentar medical complex si variat, la
utilizarea de substante radioactive sau la aplicarea de tratamente cu ajutorul unei
aparaturi ultraperformante.
Se considera ca publicul consumator nu detine cunoştinţele si aptitudinile
necesare pentru a verifica siguranţa si calitatea oferite de un anumit produs. Publicul
are încredere in cei ce comercializează medicamente si echipamente medicale si nu se
poate proteja, pe cont propriu, astfel ca cei ce obţin beneficii de pe urma
comercializării produselor respective trebuie sa-si asume si responsabilitatea in cazul
producerii unor prejudicii. Este sarcina producatorului sa asigure calitatea optima cat
12 Beth Walston – Dunham, op. cit., pag.122
16