Malpraxisul medical - "Gr.T. Popa" Iasi

pacientului in familie sau in societate – criteriu considerat umilitor si dezumanizant,
desi se admite ca, in situatia in care ar fi candidati pentru un transplant de rinichi, de
exemplu, atat un pedofil incarcerat, cat si un profesor de liceu, cu siguranta nu
pedofilul ar fi ales pentru respectiva interventie chirurgicala. Varianta optima se
considera a fi, indiferent de evolutia pe plan legislativ a acestui procedeu sau de
dramatismul situatiei si, respectiv, povara emotionala a luarii unei asemenea decizii,
alegerea efectuata in functie de momentul in care bolnavul se adreseaza unitatii
medicale (pe principiul „primul venit – primul servit”), de calitatea vietii acelui
pacient, atat prezenta cat si potentiala, viitoare, in baza starii sale de sanatate, precum
si, intr-o mult mai mica masura, de valoarea sa in societate.
Completand actul medical propriu-zis, analizat din perspectiva tehnicii
medicale, aspectele de etica medicala contribuie la conturarea notiunii de „calitate a
serviciilor/ingrijirii medicale”. Pentru profesionistii care asigura aceste servicii,
notiunea are o acceptiune cu o orientare preponderent obiectiva, care consta in a
executa corect actul medical potrivit, si la timpul potrivit – „l’acte technique bien fait
au bon moment”, „doing the right thing right” – in functie de cunostintele medicale
disponibile la un moment dat. De aceea incercarile de abordare a asigurarii calitatii
actelor medicale dintr-o perspectiva moderna si inevitabil birocratica fac sa fie privite
cu scepticism, in cel mai bun caz, de catre specialisti, acele fise si documente de
respectat si de completat, si care nu demonstreaza cu nimic, din punctul lor de vedere,
ca au avut loc progrese reale, in plan medical, acolo unde exista cu adevarat probleme
in practica medicala.
CAP. III DE FACTO & DE JURE.
Un avocat – ignorând modificări legislative importante – isi consiliază greşit
clientul. Clientul se bazează pe sfatul avocatului si suferă pierderi financiare majore.
Un inginer, întorcându-se la lucru după ce a băut câteva pahare in pauza de
prânz, greşeşte semnificativ calculele privind structura de rezistenta in stabilirea
detaliilor de design ale unei clădiri. In consecinţa, clădirea construita după acele
calcule se prabuseste, cauzând distrugeri ale proprietatii, vatamari corporale si chiar
moartea unor persoane.
Un medic, lucrând in departamentul de urgenta al unui spital cu 40 de paturi
intr-un oraş mic, nu pune corect un diagnostic de infecţie in cazul unui copil de
11(unsprezece) luni. Tratamentul e amânat si copilul moare.
In toate aceste cazuri, profesionistul urmează sa se confrunte cu un proces de
malpraxis, in vederea recuperării pierderilor materiale. In funcţie de împrejurările in
care s-au petrecut faptele si de seriozitatea si asprimea cu care este tratat pe linie
ierarhica, s-ar putea sa suporte si consecinţe neplăcute la nivel disciplinar. Insa, de
cele mai multe ori, doar medicul este cel care se gândeşte si la eventualitatea unui
proces penal. 9
Răspunderea medicului fata de pacient e un subiect juridic vechi de mii de ani.
Mai nou insa, dat fiind faptul ca răspunderea este reversul medaliei pentru reafirmarea
importantei sale, prezenta din ce in ce mai frecventa a acestui subiect in plan medical
9 Robert J. Milligan, Gallagher & Kennedy, P.A. , september 1999, - „Criminal Liability for Medical
Judgment” – Findlaw for Legal Professionals.
12