Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
aplicarea canonului 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic a
considerat că este momentul potrivit pentru compromiterea
acestui scaun patriarhal. Deşi Henotikonul, prin faptul că ocolea
hotărârile dogmatice de la Calcedon, era condamnabil din punct
de vedere ortodox, papa Felix era mai interesat de tranşarea
raporturilor jurisdicţionale şi de onoare dintre Roma şi
Constantinopol decât de aspectul dogmatic.
Astfel, papa Felix al III-lea îl excomunică şi aruncă anatema
pe patriarhul Constantinopolului, Acachie, în urma sinodului de
la Roma din 28 iulie 484, acuzându-l că l-a sprijinit pe patriarhul
anticalcedonian Petru Mong al Alexandriei, care refuza să se
prezinte în faţa tribunalului papal şi că şi-a arogat drepturile
unor provincii străine, nesocotind canoanele Sinodului I
Ecumenic de la Niceea. În Sinodul de la Roma din 5 octombrie
485, papa Felix, împreună cu cei 43 de episcopi prezenţi, au
reînnoit anatemele rostite asupra patriarhilor Acachie al
Constantinopolului, Petru Mong al Alexandriei şi Petru Fullo al
Antiohiei, semnatarii Henotikonului. Anatematizându-l pe
patriarhul Acachie al Constantinopolului şi pe patriarhii
Alexandriei şi Antiohiei, papa Felix anatematiza întreaga
biserică a Răsăritului. Ruperea comuniunii bisericeşti dintre
Răsărit şi Apus a fost considerată chiar de teologii catolici ca un
act necugetat şi începutul dezbinării dintre cele două biserici.
La rândul său, patriarhul Acachie al Constantinopolului a
şters din diptice numele papei Felix şi a întrerupt orice legături
cu Roma, declanşându-se astfel schisma acachiană pe o durată
de 35 de ani.
Moartea semnatarilor Henotikonului către anul 490 l-a
determinat pe împăratului Anastasie I (491-518) să încerce
înlăturarea schismei, dar această acţiune s-a soldat cu un eşec.
96