Afi?eaz? documentul PDF

Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF

greenstone.bjc.ro
from greenstone.bjc.ro More from this publisher
17.06.2013 Views

Ioan Octavian RUDEANU realitatea istorică, pe cinstea imperială a vechii Rome, urmată în mod firesc în aceiaşi cinste de noua Romă, adică de Constantinopol. Canonul dorea să stopeze tendinţa puterii papale de a se extinde nejustificat în Orient. Roma, care nu mai era capitala nici măcar a Imperiului Roman de Apus, nu mai constituia un element sigur pentru garantarea întâietăţii scaunului papal. Existau şi alte metropole în Imperiul Roman care puteau egala şi chiar depăşi din punct de vedere al importanţei politice vechea Romă. Numai că cinstea Romei ca fostă capitală a Imperiului trecuse asupra Constantinopolului, ceea ce trăise Roma în trecut, trăia Constantinopolul în prezent. Sinodalii de la Calcedon au stabilit că întâietatea scaunului episcopal trebuie susţinută pe criterii politice şi nu religioase, precum cel al apostolatului Sf. Petru, cum susţineau reprezentanţii papei. De altfel, acest aspect al apostolatului Sf.Petru este discutabil. Leon I şi ceilalţi papi uitau că existau şi alte metropole unde a predicat Sf. Petru înaintea Romei, precum Antiohia, sau care datorau vestirea Evangheliei şi înfiinţarea bisericilor lor altor apostoli sau ucenici, ca în cazul Alexandriei. De asemenea, Ierusalimul, prin faptul că este locul răstignirii Mântuitorului, se putea erija în „mama” tuturor bisericilor, iar episcopul acestui oraş ar fi trebuit să fie primul în rang. În concluzie, canonul 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic nu aducea nici o lezare scaunului episcopal din Roma ci recunoştea cu consecvenţă întâietatea lui dată de importanţa istoricopolitică a oraşului. Principiul era folosit acum şi pentru Constantinopol, pe care Sinodul îl ridica la cinste egală cu Roma, însă îi conferea locul pe care îl merita în ordinea ierarhică. 94

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu Poziţia papei faţă de canonul 28 al Sinodului Ecumenic de la Calcedon a evoluat de la opunere categorică la acceptare, însă aceasta din urmă forţată şi nesinceră. Astfel, în scrisoarea către împăratul Marcian şi către episcopul Constantinopolului din 452, Papa Leon I arată că se opune canonului 28 făcând referire la canoanele Sinodului I Ecumenic. În 453 într-o scrisoare către împărat şi către participanţii la Sinod, papa confirmă toate canoanele cu excepţia celui de al 28-lea iar în 454, în răspunsul către împărat, papa acceptă şi acest canon în urma insistenţelor basileului. Ca urmare a canonului 28 cele cinci scaune episcopale, Roma, Constantinopol, Antiohia, Ierusalim şi Alexandria, au fost ridicate la rang de patriarhii formând pentarhia, care păstra constituţia federală şi sinodală a Bisericii. Ea apăra primatul de onoare şi respingea, însă, primatul juridic şi de putere, cum dorea scaunul papal. În octombrie 482, la propunerea patriarhului Constantinopolului, Acachie, împăratul Zenon publică un edict de unire între ortodocşi şi necalcedonieni, numit Henotikonul lui Zenon, act care a rămas până la 518 normativ în privinţa relaţiilor bisericeşti dintre cele două facţiuni. Actul era de fapt o scrisoare adresată de împărat episcopilor, clerului, monahilor şi credincioşilor din Alexandria, Egipt, Libia şi Pentapolis, care anatemiza pe Nestorie şi Eutihie şi afirma divinitatea şi umanitatea lui Iisus Hristos, dar evita cu diplomaţie atât expresia Sf. Chiril al Alexandriei, o fire, cât şi cea susţinută de calcedonieni două firi, în privinţa definirii persoanei Mântuitorului Iisus Hristos. Papa Felix al III-lea, care dorea subminarea prestigiului mereu crescând al patriarhului de Constantinopol, mai ales după 95

Ioan Octavian RUDEANU<br />

realitatea istorică, pe cinstea imperială a vechii Rome, urmată în<br />

mod firesc în aceiaşi cinste de noua Romă, adică de<br />

Constantinopol. Canonul dorea să stopeze tendinţa puterii<br />

papale de a se extinde nejustificat în Orient. Roma, care nu mai<br />

era capitala nici măcar a Imperiului Roman de Apus, nu mai<br />

constituia un element sigur pentru garantarea întâietăţii<br />

scaunului papal. Existau şi alte metropole în Imperiul Roman<br />

care puteau egala şi chiar depăşi din punct de vedere al<br />

importanţei politice vechea Romă. Numai că cinstea Romei ca<br />

fostă capitală a Imperiului trecuse asupra Constantinopolului,<br />

ceea ce trăise Roma în trecut, trăia Constantinopolul în prezent.<br />

Sinodalii de la Calcedon au stabilit că întâietatea scaunului<br />

episcopal trebuie susţinută pe criterii politice şi nu religioase,<br />

precum cel al apostolatului Sf. Petru, cum susţineau<br />

reprezentanţii papei. De altfel, acest aspect al apostolatului<br />

Sf.Petru este discutabil. Leon I şi ceilalţi papi uitau că existau şi<br />

alte metropole unde a predicat Sf. Petru înaintea Romei, precum<br />

Antiohia, sau care datorau vestirea Evangheliei şi înfiinţarea<br />

bisericilor lor altor apostoli sau ucenici, ca în cazul Alexandriei.<br />

De asemenea, Ierusalimul, prin faptul că este locul răstignirii<br />

Mântuitorului, se putea erija în „mama” tuturor bisericilor, iar<br />

episcopul acestui oraş ar fi trebuit să fie primul în rang. În<br />

concluzie, canonul 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic nu<br />

aducea nici o lezare scaunului episcopal din Roma ci recunoştea<br />

cu consecvenţă întâietatea lui dată de importanţa istoricopolitică<br />

a oraşului. Principiul era folosit acum şi pentru<br />

Constantinopol, pe care Sinodul îl ridica la cinste egală cu<br />

Roma, însă îi conferea locul pe care îl merita în ordinea<br />

ierarhică.<br />

94

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!