Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU Astfel Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325 confirmă prin canonul 6, dreptul mitropoliţilor din Roma, Alexandria şi Antiohia (aceste scaune episcopale având întâietate onorifică) faţă de episcopii aflaţi sub jurisdicţia lor, stabilind şi aria jurisdicţională a episcopului Alexandriei în Egipt, Libia şi Pentapole. Acesta se bucura de aceleaşi drepturi ca şi episcopul Romei. Scaunul episcopal din Constantinopol nu a fost pomenit în actele acestui sinod deoarece oraşul nu a fost încă inaugurat şi declarat „capitală a Imperiului Roman ca Roma cea Nouă”, de către Constantin cel Mare, decât la 11 mai 330. Sinodul al II-lea Ecumenic, desfăşurat la Constantinopol în 381, prin prevederile canonului 3, îl scoate pe episcopul Constantinopolului de sub jurisdicţia mitropolitului de Heracleia, şi îi conferă întâietate onorifică după episcopul Romei, iar în plan politico-religios, egalitatea cu acesta. Sinodul al IV-lea de la Calcedon din 451 prin canonul 28, reafirmă egalitatea celor două scaune episcopale, Roma şi Constantinopol. Totodată extindea jurisdicţia Bisericii din Constantinopol asupra diocezelor Pont, Asia şi Tracia, prin conferirea către episcopul capitalei a dreptului de hirotonisire a mitropoliţilor din aceste dioceze,. Canoanele 9 şi 17 au pregătit terenul pentru acceptarea canonului 28, reglementând drepturile şi prerogativele scaunului episcopal din Constantinopol. Astfel, acesta avea dreptul să rezolve orice litigii dintre un laic sau cleric şi mitropolitul său. Pe plan politic astfel de măsuri se luaseră încă din vremea împăraţilor Honorius şi Theodosius al II-lea care, prin decret imperial, nu numai că au confirmat Constantinopolului jus italicum, care îl scutea de tribut, ci i-a recunoscut şi toate privilegiile de care se bucura Roma cea veche. 92
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu După acceptarea canonului 3 al Sinodului de la Constantinopol din 381, care afirma egalitatea scaunului episcopal din Constantinopol cu cel de la Roma, ierarhul capitalei a devenit ţinta atacurilor Romei, care se simţea ofensată, şi a Alexandriei, care se simţea retrogradată. Astfel, umilirea adusă Constantinopolului nu a mai fost tolerată şi, cu acordul reprezentatului împăratului, sinodalii formulează şi acceptă canonul 28, care completează canonul 3 al Sinodului al II-lea Ecumenic şi conferă unele privilegii bisericeşti scaunului episcopal din Constantinopol, în consonanţă cu privilegiile politico-administrative acordate noii capitale de împăraţii Honorius şi Theodosie al II-lea. Aceste privilegii nu retrogradau vechea capitală, Roma, nici politic nici religios, ci era ridicată pentru importanţa ei politică noua capitală la egalitate cu cea veche. Egalitatea celor două metropole şi a scaunelor lor episcopale nu desfiinţa întâietatea onorifică a Romei. Prevederile canonului 28 al Sinodului al II-lea Ecumenic nu au fost acceptate de legaţii papali, episcopii din Thesalonic, Corint şi alţi illyrieni, subordonaţi episcopului Romei, motivând că papa Leon I ordonase să nu permită vreo modificare a hotărârilor sinodului de la Niceea şi să apere cu fermitate autoritatea lui. Papa dorea să i se recunoască o autoritate dominantă, o prerogativă unică în Biserică: să fie prim-episcop, mai presus de toţi ceilalţi, inegalabil în cinste şi autoritate. Acest lucru era fundamentat pe criterii divine, pe primatul Sf. Apostol Petru conferit de însuşi Mântuitorul Iisus Christos, prerogativă transmisă episcopului Romei. Canonul 28 de la Calcedon recunoştea întâietatea episcopului Romei, dar o socotea relativă, nu absolută, morală, nu de jurisdicţie, fundamentată nu pe un drept divin ci pe 93
- Page 43 and 44: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 45 and 46: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 47 and 48: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 49 and 50: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 51 and 52: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 53 and 54: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 55 and 56: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 57 and 58: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 59 and 60: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 61 and 62: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 63 and 64: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 65 and 66: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 67 and 68: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 69 and 70: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 71 and 72: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 73 and 74: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 75 and 76: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 77 and 78: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 79 and 80: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 81 and 82: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 83 and 84: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 85 and 86: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 87 and 88: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 89 and 90: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 91 and 92: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 93: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 97 and 98: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 99 and 100: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 101 and 102: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 103 and 104: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 105 and 106: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 107 and 108: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 109 and 110: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 111 and 112: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 113 and 114: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 115 and 116: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 117 and 118: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 119 and 120: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 121 and 122: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 123 and 124: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 125 and 126: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 127 and 128: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 129 and 130: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 131 and 132: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 133 and 134: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 135 and 136: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 137 and 138: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 139 and 140: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 141 and 142: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 143 and 144: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
După acceptarea canonului 3 al Sinodului de la<br />
Constantinopol din 381, care afirma egalitatea scaunului<br />
episcopal din Constantinopol cu cel de la Roma, ierarhul<br />
capitalei a devenit ţinta atacurilor Romei, care se simţea<br />
ofensată, şi a Alexandriei, care se simţea retrogradată. Astfel,<br />
umilirea adusă Constantinopolului nu a mai fost tolerată şi, cu<br />
acordul reprezentatului împăratului, sinodalii formul<strong>eaz</strong>ă şi<br />
acceptă canonul 28, care complet<strong>eaz</strong>ă canonul 3 al Sinodului al<br />
II-lea Ecumenic şi conferă unele privilegii bisericeşti scaunului<br />
episcopal din Constantinopol, în consonanţă cu privilegiile<br />
politico-administrative acordate noii capitale de împăraţii<br />
Honorius şi Theodosie al II-lea. Aceste privilegii nu retrogradau<br />
vechea capitală, Roma, nici politic nici religios, ci era ridicată<br />
pentru importanţa ei politică noua capitală la egalitate cu cea<br />
veche. Egalitatea celor două metropole şi a scaunelor lor<br />
episcopale nu desfiinţa întâietatea onorifică a Romei.<br />
Prevederile canonului 28 al Sinodului al II-lea Ecumenic nu<br />
au fost acceptate de legaţii papali, episcopii din Thesalonic,<br />
Corint şi alţi illyrieni, subordonaţi episcopului Romei, motivând<br />
că papa Leon I ordonase să nu permită vreo modificare a<br />
hotărârilor sinodului de la Niceea şi să apere cu fermitate<br />
autoritatea lui. Papa dorea să i se recunoască o autoritate<br />
dominantă, o prerogativă unică în Biserică: să fie prim-episcop,<br />
mai presus de toţi ceilalţi, inegalabil în cinste şi autoritate. Acest<br />
lucru era fundamentat pe criterii divine, pe primatul Sf. Apostol<br />
Petru conferit de însuşi Mântuitorul Iisus Christos, prerogativă<br />
transmisă episcopului Romei.<br />
Canonul 28 de la Calcedon recunoştea întâietatea<br />
episcopului Romei, dar o socotea relativă, nu absolută, morală,<br />
nu de jurisdicţie, fundamentată nu pe un drept divin ci pe<br />
93
Change language