Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
MAREA SCHISMĂ
Marea schismă, ruptura comunităţii de credinţă a Bisericii
creştine, produsă în anul 1054, este un eveniment istoric ale
cărui cauze trebuie căutate cu mult timp în urmă.
Iniţial Biserica creştină îşi avea în episcopul Romei,
conducătorul ei, deşi centrul politic al Imperiului roman se mută
în timpul lui Constantin cel Mare în partea orientală a
Imperiului. Acest lucru duce la apariţia unei episcopii orientale
tot mai puternice, care, datorită în parte şi evoluţiei puternice a
imperiului îşi va susţine tot mai mult emanciparea de sub tutela
Romei. Dintre aceste evenimente politice care vor determina
formarea unei biserici creştine răsăritene putem menţiona:
împărţirea Imperiului Roman în 395 între fii lui Theodosie cel
Mare, organizarea părţii de răsărit într-un imperiu prosper,
capabil să reziste invaziilor barbare, în timp ce partea apuseană a
fost desfiinţată prin detronarea ultimului împărat, Romulus
Augustus în 476.
O imagine mult mai completă asupra evoluţiei relaţiilor din
cadrul Bisericii creştine în primul ei mileniu de existenţă,
încheiat din păcate cu tristul eveniment de rupere a comunităţii
spirituale în 1054, ne putem face urmărind desfăşurarea acelor
sinoade ecumenice care discută chestiuni de supremaţie
ecleziastică precum şi a altor evenimente cu implicaţii în această
problemă.
91