Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
POLITICA EXTERNĂ A BIZANŢULUI
ÎN TIMPUL DINASTIEI MACEDONENE
În mod unanim istoricii bizantinologi apreciază că Imperiul
bizantin a realizat epoca sa de glorie în perioada dinastiei
macedonene, respectiv între anii 867-1056. Este justificată
această apreciere, atât prin durata stăpânirii, cât şi prin împăraţii
celebrii care s-au distins în luptele de apărare ale imperiului şi
prin spiritul lor constructiv în privinţa problemelor de ordin
spiritual.
Urmărind politica externă din perioada acestei dinastii luăm
contact cu dramatica viaţă a acestui imperiu. Nu este exclus ca
această situaţie să se datoreze în bună măsură poziţiei sale
geografice. Privind harta constatăm că imperiul s-a statornicit la
confluenţa celor trei continente ale planetei. El a luat fiinţă
moştenind şi continuând tot ceea ce a fost mai măreţ şi mai
glorios până atunci: cultura greco-romană. Tot lui i-a revenit
menirea de a promova cea mai elevată religie a lumii:
creştinismul.
Pe cât de înaltă i-a fost menirea pe atât de amarnică a fost
istoria vieţii sale, fiindcă pe lângă greutăţile interne s-au adăugat
toate forţele întunecate şi barbare ale celor trei continente.
Indiscutabil că iniţiativa lui Constantin cel Mare a fost şi s-a
dovedit măreaţă. Ca genial strateg, el a transferat capitala
Imperiului roman de la Roma la Bizanţ, încercând salvarea
83