Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
de rând, datorită charismei sale. Potrivit mărturiei istoricilor,
împăratul era foarte frumos, având un ten deschis şi ochi
albaştri, cu obrajii ascunşi într-o barbă deasă şi neagră, şi o
statură zveltă dar viguroasă (Norwich, 1991, 200-201). Ţinând
seama de nevoile păturilor sărace din capitală, el a construit, ca
şi predecesorul său, spitale şi aziluri şi a împărţit cu dărnicie
pomeni.
În politica socială Constantin a reluat chestiunea atât de
aprinsă a bunurilor ţărăneşti şi militare. Astfel, novela din 947,
alcătuită de patriciul şi chestorul Teofil şi adresată celor din
themele Anatolicilor şi Tracesienilor, prevedea înapoierea
imediată şi fără restituirea preţului de cumpărare a pământurilor
ţărăneşti, dobândite de către marii latifundiari, de la începutul
domniei personale a împăratului. Interdicţiile erau valabile şi în
viitor, în timp ce pentru cumpărările mai vechi, dintre anii 927-
945, era înscrisă, ca o concesie pentru aristocraţie,
obligativitatea restituirii preţului de cumpărare. Erau exceptaţi
doar cei foarte săraci, în timp ce novela mai prevedea, în cazul
înstrăinărilor de bunuri funciare de către marii latifundiari,
dreptul de preemţiune al ţăranilor. În privinţa bunurilor militare,
o altă novelă interzicea ca bunurile militare ale stratioţilor să fie
înstrăinate.
Politica externă a lui Constantin Porphyrogenetul este
dominată mai ales de luptele cu arabii. Conflictele au loc în
sudul Italiei, fără a avea repercusiuni prea mari în viaţa
imperiului, şi în Orient, unde bizantinii luptă împotriva emirului
de Alep, Saif-ad-Daulah. La început bizantinii au unele succese
aici, cucerind provincia Germaniceea în 952, dar în anul
următor sunt nevoiţi să o părăsească. Prin venirea lui Nikephor
Phocas, viitorul împărat, în fruntea armatei imperiale şi
80