Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Lecapenidul, Constantin al VII-lea s-a refugiat în ştiinţă, cu care
şi-a ocupat aproape în întregime timpul liber. Rezultatul a fost
că i-a întrecut cu mult, în ceea ce priveşte gradul de instruire, pe
toţi împăraţii Bizanţului.
După îndepărtarea lui Roman Lecapenul în decembrie 944 şi
proclamarea lui Constantin al VII-lea ca autocrator de către
populaţia Constantinopolului, acesta şi-a îndreptat atenţia spre
viaţa culturală a Bizanţului, contribuind la progresul intelectual
prin sprijinirea celor care se distingeau în artă, muzică sau
istorie. A acordat o atenţie sporită şcolii superioare din
Constantinopol, iar pe lângă curte a fondat un cerc al celor mai
învăţaţi oameni din vremea sa, care, sub conducerea şi cu
participarea nemijlocită a basileului luminat, s-au ocupat de
alcătuirea unor compendii la aproape toate ramurile ştiinţei,
cunoscute pe atunci omenirii: agronomie, medicină, zoologie,
tactică, istorie etc. Au fost alcătuite în jur de cinzeci de astfel de
compilaţii, astăzi, din nefericire, pierdute. Sub semnătura
monarhului însuşi sunt cunoscute trei opere de proporţii:
lucrarea istorico-geografică De Thematibus (Despre theme), în
care se dau amănunte despre organizarea administrativă şi
politică a imperiului, De Administrando Imperii (Despre
guvernarea imperiului) care se adresează succesorului său la
tron şi care cuprinde date cu privire la aşezarea geografică a
popoarelor vecine, informaţii privitoare la legăturile imperiului
cu popoarele vecine (ruşi, chazari, pecenegi, maghiari, arabi,
bulgari), precum şi date despre puterea administrativă şi politică
a imperiului, şi cartea De ceremonii Aulae Byzantinae (Despre
ceremoniile curţii bizantine), în care găsim însemnări despre
normele aplicate la curtea bizantină, despre felul în care se
făceau botezurile, căsătoriile, încoronările, înmormântările, de
78