Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
CONSTANTIN AL VII-LEA
PORPHYROGENETUL, ÎMPĂRATUL ERUDIT
Constantin al VII-lea Porphyrogenetul 1 (908-959) a venit pe
lume la mijlocul lui mai 905, fiind moştenitorul mult aşteptat de
Leon al VI-lea Filosoful, deşi mama sa, Zoe Carbonopsina („cu
ochi de cărbune”), nu era căsătorită cu împăratul. Naşterea sa
scandaloasă nu l-a împiedicat, însă, să aibă una dintre cele mai
lungi domnii din întreaga istorie a Bizanţului, cincizeci şi patru
de ani, presărată cu destule pericole şi evenimente. Deşi s-a
confruntat cu asociaţi la domnie mai vârstnici şi mai puternici,
totuşi principiul eredităţii puterii l-a ajutat să se menţină în viaţă
şi chiar să se remarce la timpul său prin câteva realizări de
seamă.
A primit coroana imperială la o vârstă fragedă, dar nu a
putut deveni cu adevărat împărat decât la vârsta de 40 de ani, la
6 aprilie 945, în ziua de Paşti, când l-a încoronat şi pe fiul său,
Roman, cu titlul de coimperator.
În tinereţe fiind dat la o parte de la treburile statului, de către
Roman I Lecapenul, iar în perioada 922-924 ajungând chiar pe
locul trei în ierarhia împăraţilor datorită lui Christophoros
1
Porphyrogenetul – „născut în Porphyra” – denumire dată moştenitorilor
tronului imperial, care se năşteau în sala rezervată împărăteselor, Porphyra,
din Palatul Imperial, pentru a sublinia faptul că în momentul naşterii, tatăl se
afla pe tron.
77