Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
sesizându-se că nu încasa impozitele. Acestea erau preluate de
stat şi astfel au apărut şi fermele de stat, pe lângă cele
particulare. Împăraţii macedoneni sunt semnalaţi a fi promulgat
novele în favoarea obştilor ţărăneşti. Prin ele statul avea
asigurate impozitele ce se încasau în interesul propriu şi tot din
aceste oşti îşi asigurau contingentele militare. Favorizând obştile
ţărăneşti statul a intrat în conflict cu marii proprietari funciari,
de la care încasa renta funciară.
Aşa se explică novelele veacului al X-lea, în care împăraţii
dispuneau favoruri obştilor ţărăneşti atunci când apăreau
prilejuri de a se cumpăra noi terenuri, sau erau terenuri în
dispută. Interesant un text de novelă al împăratului Leon, în care
se dovedeşte credinţă şi principialitate creştină: „Oamenilor pe
care providenţa dumnezeiască, prin marea sa milă, sau pentru
alte pricini, i-a ridicat de la o stare modestă la o treaptă
superioară […] trebuie să rămână la o aceiaşi moştenire de avere
ce i-a fost dată de la început şi, neîntrecând măsura, să nu se
nenorocească pe vecii vecilor, răpindu-le averea”.
Că abuzuri au avut loc, este neîndoielnic, căci astfel se
explică novelele lui Vasile al II-lea, care prevăd anularea unor
hotărâri de înstrăinare a unor terenuri ale obştilor, în favoarea
unor mari proprietari. În acelaşi sens, în cazul unor aşa-zise
donaţii în favoarea marilor proprietari, evident ale unor terenuri
ce se cuveneau obştilor, împăraţii macedoneni au prevăzut
impozite foarte mari, de care sunt scutiţi ţăranii foarte săraci.
Ideea de justiţie în favoarea celor umili este susţinută de
Împăratul-filosof.
Cele două forme de existenţă ale proprietăţii în Evul Mediu
bizantin se disting destul de clar: marea proprietate nobiliară,
predominantă, şi obştiile ţărăneşti. Menţinerea obştii ţărăneşti s-
73