Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Fără îndoială că istoria Bizanţului stârneşte interes îndeosebi
pentru problemele religioase, fiindcă e leagănul Creştinismului,
ca de asemenea pentru problemele politice, fiind un unicat în
istoria universală, dar şi pentru problemele culturale, fiindcă şi-a
adus contribuţia de cea mai mare importanţă în creaţia spirituală.
În aceste condiţii rămân în umbră problemele de ordin
economic, cu latura lor socială. Cercetând epoca dinastiei
macedonene, se impune totuşi o scurtă incursiune şi în această
direcţie, fiindcă atât Vasile cât mai ales Leon al VI-lea Filosoful
au intervenit cu succes şi au adus contribuţii majore la
dezvoltarea economică a imperiului.
În veacurile IX-X a început să se întărească poziţia marilor
proprietari. Astfel în Viaţa Sfântului Filaret Milostivul se
menţionează că un mare proprietar din Paflagonia deţinea 600
de boi, 600 de atelaje pentru lucrarea pământului, o herghelie de
800 de cai, 80 de catâri pentru muncile curente, 12.000 de oi,
înzestrând 40 de domenii, adică moşii, pe care lucrau numeroşi
sclavi.
Un alt exemplu concret este dat prin văduva Danielis, mare
proprietară, sau boiereasă, cum i s-ar mai putea spune, care a
lăsat moştenire chiar lui Vasile Macedoneanul: 80 de domenii,
câteva oraşe, 3.000 de sclavi, mai bine zis şerbi şi importante
sume de bani. Alături de această proprietate sunt menţionate
obşti săteşti, care demonstrează că în perioada respectivă,
existau aceste două forme de proprietate: moşiile nobiliare şi
obştiile săteşti.
Moşiile erau mari, dar datorită faptului că statul îşi percepea
regulat şi în cea mai mare măsură impozitul din profitul obştilor
ţărăneşti, înseamnă că ele erau destul de numeroase în aceste
veacuri. S-a semnalat şi situaţia de terenuri părăsite, statul
72