Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
PREFAŢĂ
Străbătând cuprinsul prezentului volum am ramas uimit de
bogăţia de date istorice, ca şi de multele probleme pe care le ridică
viaţa religioasă contemporană. Cea mai importantă îmi pare
Ecumenismul, care se bucură de atenţie, dar mai ales de
consideraţia ce pare a fi edificatoare şi favorabilă soluţionării lui,
datorită competenţei şi obiectivităţii autorului, care se dovedeşte un
credincios fidel ortodox dar şi om de ştiinţă competent.
Prin tot cuprinsul său, volumul justifică consemnarea din titlu:
şi spiritualitate. Realmente şi deosebit de important fiindcă reţine
că volumul nu este numai istorie ci şi spiritualitate, cât timp avem
consideraţiile personale ale autorului, cu caracter de filozofie a
istoriei şi a religiei.
Textul edificator ce redă profilul spiritual al volumului este
următorul:
„Istoria, în general, este ştiinţa cu cel mai încărcat material de
cercetare, fiindcă încearcă să cuprindă în sfera sa întregul trecut
istoric al omenirii” (pag. 5). Este pe deplin evident că autorul are o
concepţie elevată asupra istoriei ca ştiinţă, dar important este că el
o şi realizează la un nivel înalt şi util judecăţii istorice de majoră
importanţă. Mă opresc la un singur exemplu, la un text ce clarifică
schisma şi face o referinţă binevenită la o problemă actuală:
,,Spre înţelegerea schismei trebuie luat în considerare şi faptul
că în Imperiu şi în Biserica Răsăriteană s-a conturat un curent slav
prin încreştinarea slavilor şi creşterea lor numerică în cadrul
bisericii... Pentru zilele noastre în care curentul ecumenist se
5