Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
tratat ne descoperă că Vasile I are merite deosebite privind
politica externă a Imperiului, favorizată de destinul religios al
Bizanţului, centrul spiritual al Creştinismului, ceea ce se
confirmă şi în zilele noastre, când patriarhul Constantinopolului
este recunoscut ca patriarh ecumenic al ortodoxiei cu autoritate
deosebită pe plan dogmatic.
Împăraţii bizantini, îndeosebi de la Iustinian, au corelat
obiectivele politice cu cele religioase şi astfel orice misiune
religioasă era completată cu una politică. Secolul al IX-lea este
în mod deosebit apreciat ţinând cont că el a înregistrat
conversiunea popoarelor slave la creştinism, ca de asemenea
alierea sau chiar integrarea lor în Imperiul bizantin.
Vasile I a sprijinit în mod deosebit pe fraţii Kyril şi
Metodiu, consideraţi apostoli ai slavilor. Ei au perfectat
alfabetul numit chirilic şi astfel au tradus în slavonă scrierile
religioase care până la ei se aflau traduse doar în limba latină şi
greacă. Fiindcă scrierile iconoclaste au fost în limba greacă,
aceasta şi-a pierdut autoritatea religioasă, fapt ce explică
evoluţia limbii slavone, ce cuprindea adevărata credinţă
ortodoxă.
Prin încreştinarea slavilor autoritatea Imperiului a cuprins
Peninsula Balcanică cu prelungire până în Boemia, ca de
asemenea zona Caucazului şi stepele ruseşti. Metoda a avut
succese deosebite în Bulgaria, având drept rezultat slavizarea
bulgarilor şi transformarea lor din duşmani periculoşi ai
Imperiului, în prieteni fideli şi subordonaţi Bizanţului, din
păcate nu pentru mult timp.
Vasile I a susţinut viaţa religioasă şi prin sprijinirea
construcţiilor. Din rândul realizărilor celebre fac parte: Bazilica
cu cupolă din Shrinzu-Beoţia şi Bazilica Nea din incinta Marelui
64