Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
cetăţile Samosata şi Zapetra. În anul 878 celebrul emir
Abdallah-ibn-Raşid, care a întreprins o acţiune de pradă în sudul
Capadochiei, suferă o înfrângere zdrobitoare, căzând prizonier
armatei bizantine. În anul 879, împăratul împreună cu fiul său,
Constantin, conduc o campanie peste frontiera siriană, unde sunt
cucerite şi distruse câteva cetăţi, centre de invazie asupra
imperiului.
Drept rezultat al acestor lupte, ţelul politicii orientale a lui
Vasile I, era atins, stăpânind cheile munţilor Taurus cu
deschidere spre Mesopotamia, iar frontiera imperiului spre
răsărit era mult extinsă.
În ultimul act de domnie Vasile I se bucură de colaborarea şi
de succesele lui Nikephor Phocas, unul dintre cei mai mari
strategi bizantini ai veacului. Acesta debarcă în Calabria şi în
fruntea armatelor aparţinând themelor orientale, ocupă toate
posesiunile arabe din regiune, pe care le uneşte cu cele stăpânite
de Imperiu în Apulia.
Sub autoritatea acestor victorii guvernatorii longobarzi din
Italia meridională recunosc autoritatea Imperiului. În final se
organizează două theme noi, Longobardia şi Calabria, ce fac
parte integrantă din Imperiu în dauna imperiului franc şi mai
ales a arabilor, care pierd atât din teritoriu cât şi din putere.
Cunoscând cât de mult a suferit Imperiul de pe urma invaziilor
arabe, succesele obţinute de Vasile I au constituit temei de viaţă
liniştită şi de dezvoltare prosperă a Imperiului în toate
domeniile.
O dovadă vie a creşterii prestigiului Imperiului bizantin este
faptul că Vasile I are autoritatea de a trimite o solie bizantină la
curtea regelui Armenei, Asos I, acesta declarându-se aliat fidel
al Imperiului şi semnând un tratat de pace şi prietenie. Acest
63