Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
Spre înţelegerea conflictului dintre Constantinopol şi Roma
trebuie ţinut cont că acesta e anterior domniei lui Vasile. La 25
decembrie 858, adică în timpul lui Mihai al III-lea este ales în
fruntea bisericii imperiului Photios, sub influenţa curentului laic
umanist, prin care s-a ajuns şi la înfiinţarea Universităţii sub
titlul ei original de Şcoala Superioară din Constantinopol, cu
sediul în palatul Magnaura. În anul 859 a fost convocat un sinod
la Constantinopol, de confirmare a lui Photios, fapt contestat de
papa Nicolae I, care se pretindea primul în ierarhia bisericii
creştine. În 861 se convocă un nou sinod la care luau parte şi
delegaţi ai Romei, care îl recunosc pe Photios.
În 863 Papa Nicolae I convoacă un conciliu la Lateran în
care excomunică pe Photios, considerând canonic pe Ignatius.
Acesta revine ca patriarh numai în 867, la îngăduinţa lui Vasile I
care era interesat politic a restabilit relaţiile de înţelegere cu
Roma. Conflictul s-a reactualizat la moartea lui Ignatius fiindcă
preferat a fost tot Photios, respins de Papa Ioan al VIII-lea care a
proclamat schisma din 880, premergătoare celei din 1054. Papa
se justifica şi prin faptul că Photios era adept al iconoclasmului.
Spre înţelegerea schismei trebuie luat în considerare şi
faptul că în imperiu şi în biserica răsăriteană s-a contura un tot
mai pronunţat curent slav, prin încreştinarea slavilor şi creşterea
lor numerică în cadrul bisericii. Constantin (Kyril) (827-869)
propune alfabetul slavon, acceptat în principiu, şi apoi el
împreună cu Methodius pleacă în apostolat, ca reprezentanţi ai
împăratului. Normal că introducerea alfabetului apoi a limbii
slavone în serviciile religioase, înlocuind şi umbrind latina, a
contribuit la accentuarea diferenţierii şi conturarea din ce în ce
mai categorică a celor două biserici, una occidentală şi alta
61