Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
pentru el. Evident nu-i rămânea decât să continue firul
asasinatelor ceea ce a şi făcut. Nu i-a fost greu, căci Mihai al IIIlea
se preta la chefuri în care îşi pierdea controlul. Vasile aştepta
un astfel de prilej care a şi apărut în 27 septembrie 867 când
împăratul l-a invitat la un banchet în palatul Sf. Marnas. Vasile
s-a dus escortat de complotişti care au acţionat prompt
ucigându-l pe Mihai III după ce s-a retras în camera de odihnă,
evident în stare ebrietate.
Nepotul său, Constantin al VII-lea Porphyrogenetul,
consemnează asasinatul în următorii termeni: „Cei mai încercaţi
nobili şi înţelepţi dintre senatori îl ucid prin mâna soldaţilor
gărzii, în palatul Sf. Mucenic Marnas. Şi el, din prea multe beţii,
trecu fără să simtă de la somn la moarte”. Se cuvine a mai reţine
cu înfrigurare că asasinatul aparţine şi celor ce se considerau cei
mai credincioşi creştini, cu rugăciuni şi jurăminte efectuate în
biserici şi în faţa sfintelor icoane.
Independent de fapte, mai mult păgâne decât creştine,
instaurarea noului împărat Vasile I Macedoneanul se desfăşoară
normal, în cel mai autentic spirit creştin, acesta declarând:
„Hristoase, împărate prin voia ta am împlinit domnia, ţie ţi-o
încredinţez şi pe ea şi persoana mea”. Pare o situaţie absurdă,
dar e totuşi real şi de necontestat faptul că istoria Bizanţului
înregistrează crime oribile, acţiuni ce neagă creştinismul, dar pe
de altă parte nu putem trece cu vederea că acelaşi Bizanţ
constituie un temei al creştinismului în accepţiunea sa ortodoxă,
având merite de cea mai mare importanţă.
Spre ilustrarea acestei situaţii din activitatea noului împărat
interesante sunt preocupările sale de ordin religios, pe care
bizantinologul Nicolae Bănescu le prezintă după cum urmează:
„El restaurează având mari succese, autoritatea scăzută a
59