Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
După cum ştim la moartea împăratului Teophilos, Mihai al
III-lea era minor, mama sa Theodora preluând domnia şi având
ca asociaţi pe Bardas, fratele său şi pe Theoctistos, consilieri
capabili şi cu o bună reputaţie.
Întrucât Bardas se simte concurat în deţinerea puterii de
către Theoctistos, face apel la procedeul obişnuit organizând
asasinarea acestuia. Bardos este promovat în funcţia de Cezar în
862 şi, în această demnitate, cucerit de calităţile incontestabile
ale lui Vasile, renunţă la serviciile bunului său prieten
Damianov şi îl n0umeşte în locul lui pe Vasile, mare şambelan
al curţii, funcţie în care era colaborator foarte apropiat al
împăratului. De menţionat că fiind o persoană foarte liniştită,
Mihail al III-lea s-a pierdut într-o viaţă uşuratică, preocupat de
curse de cai şi dedat la banchete în şir.
Vasile era deja stăpânit de ambiţia puterii şi-l considera pe
binefăcătorul său o piedică. Bardas se simţea în siguranţă
avându-l pe ginerele său Symbatios ca adjunct. La rândul său
Vasile a reuşit a-l câştiga de partea lui, convingându-l că socrul
său e piedica promovării sale. Bardas a presimţit că e invidiat şi
că viaţa îi e periclitată, şi încearcă să se asigure propunând şi
acceptându-i-se din partea împăratului şi a lui Vasile, jurământ
în biserică, chiar în prezenţa patriarhului Photios, că viaţa nu îi
este ameninţată.
Evident, este foarte dureros, mai ales din punct de vedere
religios, să observăm că jurământul n-a avut nici o valoare,
întrucât la puţin timp, în aprilie 866, Bardas este asasinat, prin
manevrele lui Vasile, cu consimţământul împăratului şi cu
ajutorul lui Symbatios, ginerele şi omul de încredere al lui
Bardas. În această situaţie, Vasile, după împărat, deţine cea mai
mare putere în imperiu, ceea ce i se părea totuşi, încă, prea puţin
58