Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
dovedind un realism desăvârşit. De la localurile consacrate
serviciilor religioase s-a trecut la transformări şi reînnoiri la
palatul imperial şi la alte construcţii de importanţă deosebită ca
Hippodromul capitalei.
Înlăturarea portretelor şi a scenelor sfinte a prilejuit apariţia
unui spaţiu liber în care s-a dezvoltat o artă ornamentală
specifică, considerată un motiv de mândrie pentru arta bizantină.
Călugării afectaţi de înlăturarea unei scene sfinte, au găsit
satisfacţie în ilustraţiile şi ornamentele unor manuscrise. Aceasta
e o realizarea specifică artei bizantine ce se resimte în arta
tipografică religioasă şi ortodoxă a zilelor noastre în care apar
vignete la sfârşit de capitole, litere mari la început de texte,
împodobite şi încărcate de simboluri religioase în diferite culori.
Un exemplu celebru de realizare ornamentală în editarea
unor lucrări constituie Psaltirea Chloudof care cuprinde peste
200 de compoziţii, foarte vii şi pline de farmec, denotând un
realism popular, în parte naiv, dar impresionant prin realitatea
reprezentării unor scene, atât din Vechiul cât şi din Noul
Testament. La acesta s-au adăugat şi scene din viaţa curentă şi
obişnuită a călugărilor, cu valoare de document istoric privind
activitatea şi mentalitatea clasei monahale. Se deduce în orice
caz că sub imperiul iconoclasmului, adică a înlăturării unor
scene şi obiecte religioase reprezentând stilul iconografic, s-a
realizat evoluţia spre laicizarea motivelor şi creaţiilor artistice.
Aşa se explică noua configuraţie a palatelor în care, în locul
motivelor religioase de pe pereţi, apar motive ale naturii precum
şi folosirea excesivă a marmurii colorate şi a mozaicurilor
rămase celebre şi preluate de Renaşterea italiană. De subliniat
că, într-un astfel de cadru iconoclast, trăirea religioasă este
55