Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
importanţă deosebită la modul general, ilustrând faptul că religia
în Evul Mediu creştin n-a fost în contradicţie cu ştiinţa ci, din
contră, a stimulat-o. Prin istoria spirituală a Bizanţului dovedim
că şi ortodoxia a fost un factor de cultură şi a favorizat ştiinţa şi
orice manifestare spirituală provenind din partea laicilor.
Drept dovadă colectivul mănăstirii Studion, după ce a
realizat vieţile sfinţilor, în mod documentat, deci riguros
ştiinţific, a trecut la bibliografii laice ale unor împăraţi sau ale
unor personalităţi ale culturii. Aşa s-a ajuns a se accepta
colaborarea Kasiei, femeie celebră ca frumuseţe dar şi talentată
poetă, a cărei poezii au fost acceptate şi popularizate de
colectivul mănăstirii.
Pe parcurs, preocupările şi realizările mănăstirii Studion au
ajuns la aşa nivel încât a fost considerată drept a doua
universitate, alături de cea laică de la palatul Magnaura din
Constantinopol.
La acest nivel s-a ajuns, după cum deja am văzut, prin
depăşirea hotarelor preocupărilor religioase spre cele laice.
Astfel, de la preocupările vieţii religioase din imperiu s-a trecut
la consemnări privind realizări literare şi, de aici, aceeaşi
pasionaţi monahi au trecut la alcătuirea unor lucrări privind viaţa
religioasă şi laic-culturală a vecinilor arabi, stabilind relaţii cu
Bagdadul, important centru al culturii arabe. Interesant că atât
smeriţii noştri călugări, cât şi fanaticii mahomedani n-au ţinut
cont de diferenţierile, de divergenţele şi chiar luptele dintre
patriile lor.
Pornindu-se de la aceste prime şi originare relaţii spirituale
s-a evoluat şi s-au realizat contacte şi colaborări între oamenii de
artă. Concluziile bizantinologului Charles Delvoye consemnate
în opera sa, Arta bizantină, prevăd că de la relaţiile de ordin
52