Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
vast focar de cultură al întregului Orient. Dar să mai reţinem un
lucru de extremă importanţă, faptul că această şcoală afişa o
totală independenţă din punct de vedere religios. Ea nu-şi
propunea nici un obiectiv confesional, ea nu căuta să orienteze
învăţământul într-o direcţie apologetică, ea nu era nici laică,
nici profană. Nu patronii bisericii era cei ce propovăduiau aici,
ci maeştrii gândirii antice, filosofii şi poeţii Greciei. Se contura
categoric profilul strălucit al Renaşterii elenismului.
Câţiva admirabili oameni, prin imensitatea cunoştinţelor şi
amploarea muncii lor, evocă pentru noi anticipat figurile
marilor umanişti, care vor fi mai târziu gloria Renaşterii
italiene şi a celei franceze. Constantinopolul în acest fel
devansează Occidentul cu 500 de ani.
Această dezvoltare a culturii greceşti a indignat Biserica,
care-i considera pe universitari nişte magicieni inspiraţi de
diavol. Se referea la erudiţii prestigioşi de genul filosofilor
Leon, Photius şi Ioan Patriarhul” (Bailly, 2000, 203-204).
Este adevărat că au existat şi astfel de opinii, dar nu putem
pierde din vedere că din rândurile celor mai devotaţi credincioşi,
respectiv a călugărilor tineri, mulţi s-au alăturat Universităţii.
Comunitatea monahală a mănăstirii Studion a preluat şi a
propagat în aşa măsură lucrările universitarilor încât a fost
recunoscută ca o a doua Universitate.
Este important a reţine acest amănunt deoarece de câte ori se
vorbeşte elogios despre Evul Mediu religios şi creştin, se
menţionează numai meritele catolicismului de a fi inaugurat
universităţi, iniţial teologice, apoi ştiinţifice, în adevăratul
înţeles al cuvântului. Or, se cuvine a nu trece cu vederea că
Bizanţul ortodox a inaugurat învăţământul superior universitar şi
timp de secole l-a reprezentat onorabil. Acest lucru este de o
51