Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Din nefericire bucuria n-a durat prea mult, căci califul arab
Al-Mutasim a atacat Imperiul din două părţi, cu două armate
puternice. Teophilos din nou a condus o armată în apărare, dar
în prima luptă a suferit o înfrângere parţială reuşind totuşi să se
reorganizeze şi să rămână pe poziţie de luptă. Norocul său a fost
că în Imperiul arab a avut loc o revoltă, ceea ce a permis lui
Theophilos să întărească linia de apărare la graniţa Imperiului,
fără a mai pătrunde în Imperiul arab.
Rezultatul acestor expediţii a fost creşterea prestigiului
Imperiului. Aşa se explică, cum a reuşit ca în zona respectivă
să-şi câştige ca aliaţi pe cazaci şi să ducă primele tratative cu
ruşii, care s-au declarat aliaţi ai Imperiului. În final, Theophilos
a organizat o nouă provincie a Imperiului cu capitala la Cherson,
încheindu-şi domnia în mod glorios. La moartea sa, în ianuarie
842, rămân ca moştenitori cinci fete şi un singur băiat de 6 ani,
cu drepturi monarhice, fiind declarat ca împărat Mihail al III-lea.
Evident, nu a putut prelua puterea care a revenit mamei sale
Theodora, împărăteasă recunoscută, care a şi condus Imperiul
timp de 14 ani, asistată oficial de consilierul Theoctistos.
Datorită prestigiului Imperiului şi a unei perioade de
stabilitate, fără mari pericole externe, avem prilejul de a
înregistra o apreciere favorabilă şi interesantă din punct de
vedere spiritual, pe care o avem din partea bizantinologului
Auguste Bailly în următorii termeni: „Nimic nu este mai
deosebit de reţinut decât elanul intelectual şi artistic manifestat
de civilizaţia bizantină în perioada primei jumătăţi a secolului
al IX-lea. Unul din cele mai importante evenimente a avut loc în
timpul lui Mihai al III-lea, respectiv înfiinţarea de către unchiul
său, Bardas, a unei universităţi, la care toate catedrele au fost
încredinţate unor savanţi iluştri, datorită cărora ea a devenit un
50