Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
locurile de închinare. Pe de altă parte, credincioşi ai bisericilor
reformate, radical iconoclaste, fac rugăciuni la Maica Domnului
şi la Sf. Anton în bisericile tradiţionale.
Drept învăţătură reţinem că în acest secol al IX-lea
iconoclasmul a început să fie discret şi nu mai face parte din
problema publică. În acelaşi timp, Thoma, revoluţionar,
constituie un exemplu negativ implicând problema credinţei în
acţiunea sa politică. Spre a câştiga luptători, pe lângă justele
revendicări sociale şi-a adăugat deviza luptei contra
iconoclasmului, prin care n-a câştigat nimic, în schimb mii de
credincioşi au devenit victime, jertfe gratuite ale unei cauze
inutile, fiindcă nu au adus nici un serviciu dreptei lor credinţe.
Fapt onorant şi îmbucurător este, însă, că schimbarea
domniilor nu se mai face prin asasinate oribile, ci prin moştenire
paşnică de la tată la fiu. La moartea lui Mihail al II-lea urmează
fiul său Theophilos (829-840), după care fiul său, Mihail al IIIlea
Beţivul (842-867), cu care se şi încheie firul dinastiei.
Împăratul Mihail al II-lea şi-a încheiat domnia onorabil
prin înfrângerea revoltatului Thoma, dar a lăsat în urma lui, un
duşman periculos, califul Al-Mamun, care îl sprijinise pe
Thoma. Aşa se explică angajarea noului împărat Theophilos în
expediţiile din Asia, deşi la începutul domniei încercase tratative
de pace. Califul Al-Mamun nu numai că nu a acceptat
propunerile de pace, dar a făcut şi incursiuni de jaf în Asia mică.
Drept răspuns, Theophilos a pregătit o armată şi în fruntea ei
a întreprins o puternică expediţie. A pătruns în partea de nord a
Mesopotamiei, a cucerit două din cele mai vestite fortăreţe
arabe, cele de la Zapetra şi Samosata, asigurând ordinea în
partea răsăriteană a imperiului. S-a întors în Bizanţ glorios, fiind
primit în mare triumf în 837.
49