Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
politica iconoclastă sub Mihail al II-lea este în descreştere,
deoarece împăratul deşi fără cultură, adora cu multă pietate pe
Maica Domnului şi pe Sfinţi.
Mihai al II-lea a avut de făcut faţă unei puternice răscoale
declanşate de un vechi tovarăş de arme, Thoma, supranumit
«Slavonul». Răscoala a coalizat multe forţe, mai ales din
Orient, grupând arabi, perşi, armeni, slavi din Asia Mică […] şi
a pornit şi sub stindardul luptei pentru restabilirea icoanelor.
Revolta avea însă ca motiv principal revendicări de ordin social
şi o îmbunătăţire a situaţiei celor săraci, care erau aspru
exploataţi de funcţionari prin încasările mari de impozite.
Thoma a fost chiar încoronat împărat de Antiohia. Forţele
pestriţe, amintite, au înaintat spre capitala Imperiului, pe care
au asediat-o aproape un an, începând cu decembrie 821. Dar
forţele neomogene ale lui Thoma vor fi înfrânte de armata mai
bine organizată a lui Mihai al II-lea care a beneficiat şi de
sprijinul preţios al bulgarilor lui Omurtag. Thoma a fost prins,
supus unor chinuri şi torturi îngrozitoare, apoi ucis. Deşi Mihail
a terminat învingător, totuşi imperiul a ieşit slăbit din acest
conflict intern, care a durat aproape trei ani” (Popescu, 1996,
142).
Fiindcă problemele religioase ale istoriei ne interesează în
mod deosebit, este interesantă poziţia împăratului, care,
iconoclast în credinţă, era conştient că există o majoritate fidelă
icoanelor. De reţinut această poziţie a împăratului, fiindcă ea
este însuşită în zilele noastre, când opiniile iconoclaste nu se mai
manifestă concret, iar Biserica noastră ortodoxă, cu cel mai
intens cult al icoanelor, nu se sensibilizează de faptul că mulţi fii
ai bisericii nu se închină icoanelor. Biserica Romano-Catolică
nu se declară iconoclastă dar aproape a înlăturat icoanele din
48