Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU a cărui operă reţinem următoarele: „Era atunci vremea persecuţiilor îndreptate de calif contra creştinilor din Siria, pe care îi considerau idolatri, închinători la sfinţi de lemn, făcuţi de mâna unor zugravi. Mulţi creştini din Siria, pe care monofizismul lor îi apropia de Islam, semiţi dispuşi prin spiritul lor spre concepţii abstracte, semibarbari incapabili de a gusta desfătările artei, par să fi acceptat această măsură fără mare durere. Leon era el însuşi înconjurat de sirieni care îl îndemnau să pornească şi el la rândul său, opera de purificare, scutind, astfel, pe creştinii din răsărit de învinuirea că ar urma exemplul păgânilor, închinându-se la idoli. Sfetnicii evrei şi-ar fi adăugat şi ei sfaturile. De altminteri curentul era încă şi mai general. Cum călugării budişti din China procedau, cu bună ştiinţă sau nu, în acelaşi fel împotriva statului, împăraţii acestor locuri au găsit că este nevoie de măsuri energice pentru a recupera pierderile suferite din această cauză de tezaur şi de armată. Leon a crezut că poate să realizeze cu soldaţii din Constantinopol această reformă revoluţionară. A început cu un decret, interzicând doar adorarea icoanelor, care puteau fi totuşi păstrate ca obiecte decorative. Emoţia poporului a fost foarte slabă, nu au avut loc decât tulburări sporadice, precum uciderea de către femei a iconoclastului Iovian, când acesta a lovit cu toporul icoana Mântuitorului de la Chalkopratia […]. După câtva timp locuitorii oraşelor, îndemnaţi chiar de unii episcopi, şi-au asumat de bună voie misiunea de a distruge icoanele, pe care le acopereau în batjocură. Oamenii se puteau crede în vremea când toată lumea se înverşuna contra rămăşiţelor păgânismului 36
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu proscris […]. Împăratul Leon a fost socotit complice vizirului profanator, pentru dorinţa sa de a se înţelege cu arabii fiind numit cu ocară nestorian, prieten al evreilor, dar absolut nici într-un loc nu s-au ridicat masele populare contra lui şi a fiului său” (Iorga, 1974, 228-230). În primul rând se impune ca în baza celor redate, să apreciem mai puţin vinovat pe împăratul Leon, condamnat foarte crunt. Personal, el a fost un credincios obişnuit. Ca împărat s-a aşezat de partea credincioşilor creştini care erau persecutaţi de calif, acesta fiind cel mai puternic şi mai periculos duşman al imperiului la acea dată. La fel, era alimentată duşmănia evreilor, ce pretextau că, datorită cultului icoanelor, creştinii se asociau păgânilor, ce aveau cultul idolilor, aceasta constituind un gen de aderare la păgânism. Constantin al V-lea (741-775) urmaşul lui Leon al III-lea, a manifestat temperanţă fără a se implica în conflictul religios. Dar, pe parcurs, în cursul expediţiilor războinice, şi-a dat seama de popularitatea dominantă a iconoclaştilor în rândurile armatei, îndeosebi printre militarii proveniţi din zonele Asiei Mici unde se încreştinaseră, dar la care nu prinsese cultul icoanelor. Interesat a-şi consolida popularitatea şi îndeosebi devotamentul armatei, tot după Louis Bréhier, Constantin al Vlea procedează după cum urmează: „El convoacă un conciliu la care participă 338 de episcopi, reuniţi la palatul Hieria (10 februarie 754). Ia el însuşi parte la dezbaterile teologice, căci pregătise o carte în care, după ce argumentează caracterul eretic al portretelor lui Iisus, respinge temeinic, dar extrem de condamnabil, intervenţia şi mijlocirea Fecioarei şi a sfinţilor (evident în rugăciune), contestând, de asemenea, cultul obiectelor sfinte. Nu se cunosc dezbaterile ce au durat şapte luni 37
- Page 3 and 4: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 5 and 6: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 7 and 8: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 9 and 10: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 11 and 12: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 13 and 14: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 15 and 16: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 17 and 18: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 19 and 20: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 21 and 22: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 23 and 24: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 25 and 26: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 27 and 28: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 29 and 30: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 31 and 32: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 33 and 34: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 35 and 36: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 37: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 41 and 42: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 43 and 44: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 45 and 46: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 47 and 48: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 49 and 50: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 51 and 52: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 53 and 54: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 55 and 56: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 57 and 58: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 59 and 60: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 61 and 62: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 63 and 64: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 65 and 66: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 67 and 68: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 69 and 70: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 71 and 72: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 73 and 74: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 75 and 76: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 77 and 78: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 79 and 80: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 81 and 82: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 83 and 84: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 85 and 86: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 87 and 88: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
proscris […]. Împăratul Leon a fost socotit complice vizirului<br />
profanator, pentru dorinţa sa de a se înţelege cu arabii fiind<br />
numit cu ocară nestorian, prieten al evreilor, dar absolut nici<br />
într-un loc nu s-au ridicat masele populare contra lui şi a fiului<br />
său” (Iorga, 1974, 228-230).<br />
În primul rând se impune ca în baza celor redate, să<br />
apreciem mai puţin vinovat pe împăratul Leon, condamnat<br />
foarte crunt. Personal, el a fost un credincios obişnuit. Ca<br />
împărat s-a aşezat de partea credincioşilor creştini care erau<br />
persecutaţi de calif, acesta fiind cel mai puternic şi mai periculos<br />
duşman al imperiului la acea dată. La fel, era alimentată<br />
duşmănia evreilor, ce pretextau că, datorită cultului icoanelor,<br />
creştinii se asociau păgânilor, ce aveau cultul idolilor, aceasta<br />
constituind un gen de aderare la păgânism.<br />
Constantin al V-lea (741-775) urmaşul lui Leon al III-lea, a<br />
manifestat temperanţă fără a se implica în conflictul religios.<br />
Dar, pe parcurs, în cursul expediţiilor războinice, şi-a dat seama<br />
de popularitatea dominantă a iconoclaştilor în rândurile armatei,<br />
îndeosebi printre militarii proveniţi din zonele Asiei Mici unde<br />
se încreştinaseră, dar la care nu prinsese cultul icoanelor.<br />
Interesat a-şi consolida popularitatea şi îndeosebi<br />
devotamentul armatei, tot după Louis Bréhier, Constantin al Vlea<br />
proced<strong>eaz</strong>ă după cum urm<strong>eaz</strong>ă: „El convoacă un conciliu la<br />
care participă 338 de episcopi, reuniţi la palatul Hieria (10<br />
februarie 754). Ia el însuşi parte la dezbaterile teologice, căci<br />
pregătise o carte în care, după ce argument<strong>eaz</strong>ă caracterul<br />
eretic al portretelor lui Iisus, respinge temeinic, dar extrem de<br />
condamnabil, intervenţia şi mijlocirea Fecioarei şi a sfinţilor<br />
(evident în rugăciune), contestând, de asemenea, cultul<br />
obiectelor sfinte. Nu se cunosc dezbaterile ce au durat şapte luni<br />
37
Change language