Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU 728, prin care s-a poruncit acoperirea tablourilor cu subiecte religioase, în unele biserici, cu vopsea. Spre a înţelege geneza şi consecinţele acestor măsuri vom urmări expunerea celebrului istoric Louis Bréhier, dovedind competenţă şi obiectivitate faţă de evenimentele religioase, din următorul text: „Leon al III-lea este mai ales celebru prin politica sa religioasă. Se ştie puţin lucru despre edictul prin care el obliga evreii şi montaniştii a se boteza (722), dar surprinzător numele său este strâns legat în mişcarea iconoclastă, a cărei iniţiator a fost, şi care, după ce certurile dogmatice se încheiaseră şi pacea religioasă părea asigurată, trebuia totuşi să tulbure atât Biserica cât şi Imperiul mai bine de 100 de ani. Drept urmare a realităţii mărturiilor contemporane şi a distrugerii în cea mai mare parte a scrierilor iconoclaste, originile mişcării sunt obscure şi încurcate de date apocrife şi contradictorii. Opiniile consemnate de istorici, care îl considerau pe Leon al III-lea un gen de despot luminat, de genul lui Iosif al II-lea (iluminist) nu fac decât să încurce problema. […] Prima măsură iconoclastă a apărut la arabi, căci Coranul nu admitea reprezentări umane, încât edictul califului Jesid ordona în 723 ştergerea imaginilor din bisericile creştine şi din locuinţe. În acelaşi timp numeroşi episcopi ai Asiei Mici au proscris imaginile din diocezele lor şi doi dintre aceştia, Constantin de Nacolia şi Thomas de Claudioppolis s-au deplasat la Constantinopol să-l convingă pe patriarhul Germanos, care i-a respins cu indignare. Dacă Leon al III-lea împărtăşea această doctrină, sau a dobândit-o în acest timp, rămâne o problemă neclarificată. Se dezminte chiar că el ar fi 34
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu dat Edictul de condamnare a cultului icoanelor, din 726” (Bréhier, 1994, 128). Relatarea cronicarului Nikephor, asupra cutremurelor puternice din vara acelui an, în care se spune că Leon al III-lea ar fi considerat că ele sunt o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru manifestările iconodule, reprezintă una din cele mai timpurii consemnări a noii stări de spirit care începea să-i cuprindă pe bizantini. A apărut astfel un curent de opinie populară care se prevala de Edict, apărând manifestări brutale ca distrugerea icoanelor Domnului Iisus, chiar de la porţile Marelui Palat. Icoanele au fost restaurate, dar nu s-a acţionat asupra curentului public şi astfel trupa de ordine a themei Eladicilor a fost cucerită de idee şi a trecut la agresiuni, incendiind o parte din flotă şi dând un ultimatum patriarhului Germanos şi papei Grigore al III-lea să accepte iconoclasmul sau să demisioneze. Gărzile italiene l-au salvat pe papă, dar la Constantipol Leon al III-lea nu s-a opus curentului popular. Astfel, s-a decis, spre a se potoli tulburările, să se semneze o decizie, dezbătută şi împuternicită de Tribunal, sub forma unui nou edict, prin care patriarhul Germanos era destituit şi înlocuit cu adjunctul său, Anastasios, care s-a angajat a promulga un act canonic, de condamnare a tuturor icoanelor. Actul emis la 17 ianuarie 730 a nemulţumit multă lume care, în semn de protest, a părăsit Constantinopolul. Spre consolare, dar nu cu un efect deosebit, Ioan Damaschin, funcţionar imperial de prestigiu, arab de origine, a realizat un tratat apologetic, în favoarea icoanelor. O redare a celor mai semnificative manifestări publice a epocii, ca de asemenea şi o explicaţie a genezei iconoclasmului, le avem din partea venerabilului nostru istoric Nicolae Iorga, din 35
- Page 3 and 4: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 5 and 6: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 7 and 8: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 9 and 10: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 11 and 12: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 13 and 14: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 15 and 16: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 17 and 18: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 19 and 20: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 21 and 22: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 23 and 24: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 25 and 26: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 27 and 28: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 29 and 30: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 31 and 32: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 33 and 34: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 35: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 39 and 40: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 41 and 42: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 43 and 44: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 45 and 46: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 47 and 48: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 49 and 50: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 51 and 52: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 53 and 54: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 55 and 56: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 57 and 58: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 59 and 60: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 61 and 62: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 63 and 64: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 65 and 66: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 67 and 68: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 69 and 70: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 71 and 72: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 73 and 74: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 75 and 76: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 77 and 78: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 79 and 80: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 81 and 82: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 83 and 84: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 85 and 86: Istorie şi spiritualitate în Biza
Ioan Octavian RUDEANU<br />
728, prin care s-a poruncit acoperirea tablourilor cu subiecte<br />
religioase, în unele biserici, cu vopsea.<br />
Spre a înţelege geneza şi consecinţele acestor măsuri vom<br />
urmări expunerea celebrului istoric Louis Bréhier, dovedind<br />
competenţă şi obiectivitate faţă de evenimentele religioase, din<br />
următorul text: „Leon al III-lea este mai ales celebru prin<br />
politica sa religioasă. Se ştie puţin lucru despre edictul prin<br />
care el obliga evreii şi montaniştii a se boteza (722), dar<br />
surprinzător numele său este strâns legat în mişcarea<br />
iconoclastă, a cărei iniţiator a fost, şi care, după ce certurile<br />
dogmatice se încheiaseră şi pacea religioasă părea asigurată,<br />
trebuia totuşi să tulbure atât Biserica cât şi Imperiul mai bine<br />
de 100 de ani.<br />
Drept urmare a realităţii mărturiilor contemporane şi a<br />
distrugerii în cea mai mare parte a scrierilor iconoclaste,<br />
originile mişcării sunt obscure şi încurcate de date apocrife şi<br />
contradictorii. Opiniile consemnate de istorici, care îl<br />
considerau pe Leon al III-lea un gen de despot luminat, de genul<br />
lui Iosif al II-lea (iluminist) nu fac decât să încurce problema.<br />
[…] Prima măsură iconoclastă a apărut la arabi, căci Coranul<br />
nu admitea reprezentări umane, încât edictul califului Jesid<br />
ordona în 723 ştergerea imaginilor din bisericile creştine şi din<br />
locuinţe. În acelaşi timp numeroşi episcopi ai Asiei Mici au<br />
proscris imaginile din diocezele lor şi doi dintre aceştia,<br />
Constantin de Nacolia şi Thomas de Claudioppolis s-au<br />
deplasat la Constantinopol să-l convingă pe patriarhul<br />
Germanos, care i-a respins cu indignare. Dacă Leon al III-lea<br />
împărtăşea această doctrină, sau a dobândit-o în acest timp,<br />
rămâne o problemă neclarificată. Se dezminte chiar că el ar fi<br />
34
Change language