Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
LEON AL III-LEA ŞI CONSTANTIN AL V-LEA.
ICONOCLASMUL
ŞI AL VII-LEA SINOD ECUMENIC
Împăratul Leon al III-lea Isaurul (717-741), întemeietorul
dinastiei isauriene sau siriene, îşi trăgea originea din oraşul
sirian Germaniceea, dintr-o familie de greci înstăriţi. Aceasta s-a
refugiat după ocuparea oraşului de către arabi în Tracia, în
oraşul Mesembria, unde şi-a petrecut tinereţea viitorul împărat.
Aici, Leon, se alătură în anul 705 armatei bulgare a lui Iustinian
Rinothmetos, care se deplasa spre capitala bizantină pentru a-l
deposeda de tron pe Tiberius al III-lea. După preluarea puterii
Iustinian al III-lea Rinothmetos, nu uită de ajutorul lui Leon,
răsplătindu-l cu funcţia de spatarios şi propulsându-l astfel în
viaţa politică bizantină.
Învrednicit de o domnie lungă, puţin obişnuită, Leon al IIIlea
a fost un bun general şi un dotat om politic. În momentul
preluării puterii Imperiul era redus teritorial la Asia Mică, Creta
şi Marea Egee. El este, de altfel, autorul unei reforme
administrative, împărţind teritoriul în „theme”, un gen de
provincii cu autoritate administrativă dar şi militară. Beneficiind
de un anumit grad de autonomie, acestora le revenea şi obligaţia
de a-şi apăra teritoriul, în colaborare cu capitala imperiului, dar
nu totul fiind în sarcina acesteia.
29