Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
obiceiul lui, întâi o mână apoi capul. Pedepsită a fost şi basilisa
Theodosia, deşi se ştia că se luptase cu Leon spre a-l potoli de la
cruntele condamnări. Ia a fost surghiunită în insula Proti,
rezervată pentru cei mari nefericiţi.
Din nefericire şi de condamnat este faptul că au fost
pedepsiţi şi copii, alăturaţi oameni în exil, dar castraţi. Astfel,
unul din copii a murit în timpul operaţiei şi a fost înmormântat
alături de tatăl său, în sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului,
când a avut loc şi asasinatul.
Crimele de neiertat şi de neuitat ce au avut loc în Imperiul
Bizantin provoacă şi astăzi repulsiuni şi, din nefericire, de ele
fac uz necredincioşii găsind motive de acuzare şi condamnare
religiei creştine şi chiar trecutului istoric al Ortodoxiei. Criticile
acestea nu sunt justificate ca temei al necredinţei. Dumnezeu
ne-a dat conştiinţa, ne-a înzestrat cu puterea de gândire şi ne-a
plănuit învăţătura cruntă şi modelul desăvârşit de viaţă,
trimiţându-ne pe Fiul său divin, dar nu a exclus puterea
diavolului pe pământ a cărui, putere şi râvnă sunt incontestabile.
Mai ales pentru noi, ortodocşii, crimele bizanţului ne
urmăresc şi ne umbresc luminata noastră Biserică, ceea ce nu
înseamnă descurajare, ci motiv şi temei de îndreptare în greşelile
noastre de astăzi, atât pe plan universal cât şi pe cel naţional.
Pe plan universal se cuvine a fi temperaţi în criticile şi
reproşurile noastre la adresa catolicismului pentru crunta
inchiziţie pe care a patronat-o. Se cuvine a mai fi şi obiectivi
recunoscând că, prin inchiziţie Biserica Catolică a dus o luptă
cruntă în numele credinţei, împotriva celor necredincioşi, cât
timp în cazul Ortodoxiei s-a dus lupta chiar între cei cu credinţa
creştină cea mai puternică, dar diferenţiaţi dogmatic, în modul
de a crede şi în forma de manifestare şi de trăire a credinţei. Cu
27