Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
În aceste condiţii, ca de multe ori în istoria imperiului,
armata, cu de la sine putere îşi proclamă împărat pe Mihai I
Rangabe (811-813), ginerele lui Nikephor I. El nu rămâne în
istorie decât prin faptul că o delegaţie a sa îl recunoaşte pe Carol
cel Mare împărat al Imperiului Roman de Apus.
Întrucât nu face faţă situaţiei dificile a imperiului, se retrage
de la domnie şi îşi alege ca adăpost o mănăstire. Dat fiind că
imperiul era ameninţat de invazii străine, armata reprezintă
singurul factor salvator. În zona Asiei Mici se afla unitatea
militară cea mai prestigioasă şi mai bine organizată, având
conducător un strateg strălucit, cu numeroase victorii
înregistrate, numit Leon şi care va fi proclamat împărat.
Constatăm astfel, că de la căderea Irinei urmează doar împăraţi
de conjunctură, încât dinastia Isauriană, datând din 711, se
consideră încheiată în 802, iar de la această dată urmează o criză
dinastică ce durează până în anul 820, când prin Mihai al II-lea
se consideră a se fi inaugurat dinastia amoriană, de unii istorici
numită şi frigiană.
În perioada crizei dinastice Leon al V-lea Armeanul reuşeşte
o domnie de 7 ani (813-820), pericolul cel mai mare pentru
imperiu la această dată venind din partea bulgarilor, conduşi de
hanul Krum, în a cărui expediţii a căzut şi împăratul Nikephor I.
Noul împărat Leon al V-lea Armeanul şi-a dat seama de
pericol ca şi de faptul că nu era suficient de pregătit, astfel că nu
a încercat o luptă deschisă împotriva bulgarilor ci se apropiau de
bizanţ. La adăpostul zidului salvator Împăratul, cunoscând
mentalitatea bulgarilor care propuneau biruri grele spre a se
retrage, le-a oferit tratative. Pretenţiile bulgare se anunţau a fi
mari constând dintr-o cantitate enormă de bani, aur, stofe
scumpe şi fecioare pe ales.
21