Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
organizatorul complotului de palat era Nikephor, ministru al
finanţelor. Acesta nu avea un trecut eroic de luptător sau
conducător de oşti, nu avea înaintaşi celebri, ci era doar un
intrus ambiţios, favorizat de patriarhul Tanasios, care l-a şi
proclamat şi încoronat împărat. Demn de reţinut că factorul
religios s-a implicat în această schimbare de domnie, dovedind
şi confirmând că în Imperiul Bizantin a existat o interferenţă
strânsă între viaţa religioasă şi cea politică. Aşa se explică de ce
istoria politică nu poate fi recunoscută fără cea religioasă şi tot
la fel cea religioasă fără cea politică.
Secolul al VIII-lea a fost zbuciumat din cauza
iconoclasmului, deci a factorului religios atrăgând după sine o
eră zbuciumată a vieţii politice. Secolul al IX-lea a început agitat
din cauza atentatului politic prin care a fost înlăturată şi
surghiunită împărăteasa Irina. În aceste condiţii s-a conturat în
mod clar o criză dinastică ce poate fi luată în considerare şi
apreciată drept una din gravele deficienţe a întregii istorii a
Imperiului Bizantin. În lipsa unui statut juridic privind
succesiunea la domnie, se instaurează improvizatul Nikephor I,
fără a fi aparţinut unei dinastii sau fără să fi putut inaugura una.
Incontestabil, de bună credinţă fiind, s-a angajat într-o
campanie împotriva bulgarilor ce organizau expediţii de pradă în
imperiu.
După succese în prima fază, tocmai în timpul retragerii către
Constantinopol, într-o zonă extrem de periculoasă a defileurilor
Munţilor Balcani, suferă pierderi masive şi în cele din urmă cade
prizonier. Fiul său, Staurakios scapă cu viaţă, dar este rănit grav.
Este totuşi declarat împărat, dar nu domneşte decât câteva luni
în cursul anului 811, încât nu se poate vorbi de inaugurarea unei
noi dinastii.
20