Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
reproduce în marmură sau piatră ornamentica textilelor de lux,
sculptura champlevée, care constă din realizarea unui decor
deschis pe un fond închis şi uşor încrustat.
Mozaicul mural continuă să fie utilizat intens la decorarea
palatelor şi bisericilor, somptuozitatea culorilor, fondul auriu,
simplitatea desenului şi rolul jucat de lumină creând un efect de
măreţie deosebit de puternic. Temele utilizate în clădirile astfel
ornamentate se bucură de o mare varietate, de la subiecte
profane şi evocări paradisiace, la imagini ale lui Christos şi ale
Mariei, de la compoziţii triumfale şi portrete de împăraţi la
figuri de ctitori şi patriarhi sau scene din Vechiul şi Noul
Testament.
Epocii de maximă înflorire a mozaicului mural bizantin,
care a corespuns prosperităţii şi grandorii Imperiului
macedonean, i-a urmat o alta de înnoire pe timpul Paleologilor,
când în arta mozaicului, aşa cum s-a păstrat ea la biserica Chora
din Constantinopol, nu mai este căutată ierarhia rigidă şi
simbolismul abstract, ci rafinamentul estetic rezultat din jocul de
culori şi linii. Se renunţă la fondurile aurii şi la rigiditate în
schimbul peisajelor reale şi a graţiei figurilor.
Pictura a coexistat dintotdeauna cu mozaicul, dar în
condiţiile dificultăţilor economice prin care trecea imperiul după
căderea Constantinopolului sub cruciaţi, ea devine decorul
predominant al bisericilor, datorită costului mai redus. Temele
abordate sunt, de asemenea, variate, de la povestiri evanghelice,
dispuse în registre pe zidurile interioare, la ilustrarea textelor
apocrife, a imnurilor şi chiar a rugăciunilor. Arta portretului este
remarcabilă, pictura recâştigând spaţiul şi perspectiva lineară,
aşa cum rezultă din frescele de la Mistra.
210