Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
continuată de tratatele dogmatice ale marelui teolog al
isihasmului Grigorie Palamas.
Filozofia în perioada Bizanţului mijlociu s-a împletit strâns
cu teologia, aceasta din urmă încercând să ajungă cu ajutorul
primeia la înţelegerea revelaţiei divine. Astfel, s-a ajuns ca
filozofia să fie subordonată teologiei, situaţie care s-a perpetuat
până spre sfârşitul secolului al IX-lea când scolastica ortodoxă a
fost îndepărtată din discuţiile teologice. Beneficiind de aceasta,
filozofia se va dezvolta din acest moment pe terenul
învăţăturilor lui Platon şi Aristotel, fiind promovată în
învăţământul universitar de profesori precum Leon Matematicul
şi discipolul acestuia, Photios. Pe timpul Comnenilor aceeaşi
preocupare se întâlneşte la Mihail Psellos, care considera că
învăţământul trebuie aşezat pe baza logicii şi fizicii lui Aristotel,
în timp ce studiul metafizicii necesită recurgerea la Platon.
Renaşterea epocii Paleologilor l-a avut ca filozof de marcă
pe Gheorghios Gemistos Plethon, care considera gândirea
creştină ca o decădere a celei elene, reprezentată de Platon şi de
neoplatonicieni. Drept remediu al situaţiei considera necesară o
reformă profundă a societăţii şi a statului prin reîntoarcerea la
vechile tradiţii, expunându-şi ideile în lucrarea Despre legi.
Literatura beletristică este şi ea reprezentată în Bizanţul
mijlociu şi târziu, caracterizându-se prin varietate şi bogăţie, dar
şi prin lipsă de originalitate. Ea este reprezentată de diverse
scrieri precum epopeea lui Dighenis Akritas, poemele
cavalereşti sau diferite romane, pamflete şi satire ale vremii, la
care se adaugă cărţile populare: Varlaam şi Ioasaf, Sindipa,
Esopia, Etiopica, cu o largă circulaţie.
ARTA. Arta bizantină s-a constituit în urma sintezei de
mare originalitate a elementelor sale componente, imperiale,
208