Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Între timp cronografia se apropia tot mai mult de genul
biografiilor, acestea fiind inspirate din modelul biografiei
imperiale romane. Ca şi cronicile universale, biografiile
formează şi ele o serie aproape continuă, vieţii fiecărui împărat
fiindu-i consacrată câte una. Fiind realizate de autori care au
trăit evenimentele, biografiile imperiale au un pronunţat caracter
memorialistic, în care relatarea bătăliilor şi discursurile fictive
alternează cu descrieri de moravuri şi instituţii, cu portrete
psihologice ale personajelor şi cu detalii pitoreşti ale vieţii
mondene.
Genul biografic, după epoca nefavorabilă din timpul
dinastiei Heraclizilor şi a perioadei iconoclaste, este reluat cu
adevărat de către Leon Diaconul, trăind în regimul militarist al
lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul. Opera lui, alcătuită la sfârşitul
secolului al X-lea, atingând segmentul temporal 959-976, este
deosebit de importantă pentru trecutul Rusiei, formând primele
ei pagini de cronică. Este continuată de Cronologia lui Mihail
Psellos, pentru împăraţii de la Vasile al II-lea până la căderea lui
Mihail Ducas (976-1077). Opera lui Psellos este vastă,
cuprinzând până şi tratate de demonologie. El e socotit unul
dintre cei mai mari gânditori bizantini, fiind atras în mod special
de cugetările lui Platon. Parţialitatea scrisului său, care rămâne
unul cu o puternică tentă momorialistică, se datorează calităţii
sale de înalt şi influent demnitar la curtea imperială. Ioan Italos,
ucenicul şi succesorul lui Psellos la catedră, a dus mai departe
emanciparea filosofiei de sub tutela teologiei, fiind condamnat
in extremis ca eretic. Însă opera maestrului său a constituit
punctul de plecare al acelui curent filosofic platonician care s-a
propagat în Italia Renaşterii şi în restul Apusului (Muntean,
2000, 158).
204