Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
Adam până în anul 842 într-o manieră iconodulă, va sta la
temelia altor compuneri istorice posterioare.
În secolul al X-lea se regăseşte şi în continuator al cronicii
lui Teofanes, aşa numitul Teofanes Continuatus, a cărui operă
cuprinde evenimentele dintre 813-961, fiind scrisă la îndemnul
împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul.
Începând cu secolul al XI-lea cronografia încetează să mai
constituie un monopol al călugărilor, încorporând tot mai multe
elemente constitutive ale biografiei imperiale sau digresiuni de
istorie naturală şi teologie. Această tendinţă este ilustrată de
opera lui Ioan Skylitzes, un înalt funcţionar imperial, autor al
unui cronograf intitulat Sinopsis, conceput ca o continuare al
celui al lui Teofanes pentru anii 811-1057. În acelaşi spirit se
înscriu şi Epitomele lui Ioan Zonaras, un înalt demnitar şi
cărturar cu multiple preocupări, care ne-a lăsat o veritabilă
istorie universală de la facerea lumii până la anul 1118.
Documentarea sa dovedeşte temeinicie, prin scrierile sale,
fiindu-ne transmise primele 21 de cărţi din Dio Cassius, precum
şi unele informaţii cu privire la ţinuturile nord-dunărene. Pentru
informaţia sa bogată, chiar dacă nu suficient de critică, opera lui
Zonaras s-a bucurat de o largă răspândire atât în lumea bizantină
cât şi, datorită traducerilor, în cea slavă şi occidentală.
După mijlocul secolului al XII-lea cronografia este
reprezentată de Cronica lui Mihail Glycos, tratând evenimentele
între facerea lumii şi moartea lui Alexie I Comnenul (1118),
precum şi de Cronograful mitropolitului Constantin Manasses,
care porneşte cu relatarea evenimentelor de la zidirea lumii şi
sfârşind în anul 1081. Opera sa a cunoscut o largă circulaţie prin
traducerile slave, influenţând puternic şi istoriografia
românească.
203