Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
CULTURA BIZANŢULUI MIJLOCIU ŞI TÂRZIU
Istoria culturală a Bizanţului a evoluat în strânsă legătură cu
mersul istoriei sale politice ale cărei sinuozităţi şi condiţii
specifice se regăsesc în succesiunea formelor şi perioadelor de
manifestare ale culturii şi artei bizantine. Geneza şi dezvoltarea
culturii bizantine timpurii s-a remarcat prin perpetuarea
elementelor de moştenire greco-romane şi elenistice, prin
înnoirea constantă datorată încreştinării, stimulată de contactele
cu culturi străine, mai ales orientale.
Evoluţia culturii bizantine din etapele mijlocie şi târzie, de
existenţă a Imperiului, se remarcă de asemenea printr-o
sinuozitate accentuată, datorată în special, condiţiilor politice
schimbătoare ale diferitelor perioade.
Astfel, în perioada de la începutul dinastiei Heraclizilor
până la capătul crizei iconoclaste (610-843), cunoscută de
obicei, ca cea a „secolelor obscure”, s-a înregistrat cel mai
scăzut nivel cultural al Bizanţului. Într-un imperiu ale cărui
resurse financiare erau secătuite de guvernanţi corupţi, de
nesfârşitele războaie cu perşii, avarii, slavii şi protobulgarii,
micşorat teritorial şi lipsit de centrele culturale ale Alexandriei şi
Antiohiei, sfâşiat de criza iconoclastă şi preocupat de propria
supravieţuire, progresul cultural nu-şi putea găsi locul.
Învăţământul nu s-a bucurat nici el de atenţia cuvenită iar
Universitatea din Constantinopol, deşi a continuat să
199