Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU deşertăciunii acestei lumi. Fu auzit murmurând aceste două stihuri persane: Păianjenul şi-a ţesut pânza în palatul împărătesc / Cucuveaua şi-a cântat cântecul noptatic în turnurile Afrasiabului. Apoi proclamă ca Sfânta Sofia (Aya Sofya) să devină în viitor marea moschee al Istanbulului, capitala Imperiului. «Tronul meu este Istanbulul spuse el, scaunul autorităţii supreme» şi întors spre Mecca tânărul sultan recită pentru înîia oară în Sfânta Sofia, rugăciunea musulmanilor. Îndelungatul vis al Islamului se împlinise. Se încheiau 1500 de ani de istorie. Imperiul roman dispăruse pentru totdeauna” (Clot, 1993, 52). Privind în spirit teologic, îndeosebi creştin cele relatate se impune a reţine dureroasa constatare: Constantinopolul deşi depăşise un mileniu de viaţă creştină, de cuvenită convieţuire frăţească, adăpostea o populaţie diversificată. Până şi în componenţa armatei se vorbea de „latini şi greci” unii descendenţi ai cetăţii greceşti Bizanţ, alţii, urmaşii glorioasei Roma. Evident, nu se duşmăneau, mai ales în faţa pericolului otoman, dar nici perfect uniţi, cum ar fi trebuit în armată, nu erau. Pe lângă această discriminare, deci, nu divergenţă etnică s-a mai păstrat încă dimensiunea dogmatică dintre fidelii ortodocşi şi unionişti, ceea ce a prejudiciat unităţii. Aşa se explică de ce Nicolae Iorga menţionează despre basilica Sfânta Sofia pângărită din cauza ereziei latine desigur a celor ce erau pentru unirea cu Roma. În faţa situaţiei critice, s-a uitat de diversiunea dogmatică şi toţi împreună au socotit salvatoare Sfânta Sofia. Nenorocul a fost că era prea târziu. Actualizând situaţia, să recunoaştem că nu învăţăm nimic de la istorie şi continuăm să nesocotim porunca supremă a 194
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu Mântuitorului: Iubirea frăţească, măcar între credincioşi, deşi corect se elimină orice fel de diferenţieri de crezuri. Celebrii conciliatori Ioan al XXIII-lea şi Athenagoras, apoi Paul al VI-lea şi Dimitrios au dus tratative şi au semnat documentele cuvenite anulării tuturor condamnărilor reciproce ale Schismei din 1054, prefigurând unitatea celor două Mari Biserici. Totuşi disensiunile se menţin, nelipsind chiar manifestări duşmănoase. E o mare eroare, căci astăzi, ca şi în 1453, Creştinismul tradiţional şi autentic se află tot în faţa marelui duşman al vechilor şi noilor religii păgâne, ce ne supralicitează. Ar fi dureros să repetăm greşeala Constantinopolului de a ne menţine pe poziţii adverse, până când ne-am putea găsi în situaţia de a fi asediaţi de o majoritate mondială copleşitoare. Cucerirea Constantinopolului rămâne incontestabil un eveniment în istoria militară a turcilor, dar în acelaşi timp o pată ruşinoasă în istoria religioasă a Islamismului prin crimele şi jafurile tâlhăreşti la care au supus populaţia civilă. Bărbaţi, femei şi copii au fost luaţi şi vânduţi ca sclavi. Casele au fost pustiite, femei şi copii au devenit pradă de război. Nu ne surprinde căci islamicii şi astăzi, între ei, se comportă tot atât de barbar, cazuri concrete în Afganistan şi în invazia Kuweitului. Luând în considerare calvarul populaţiei civile pe lângă pierderile ostaşilor, merită a se reţine problema: dacă creştineşte nu ar fi fost mai cuvenită o capitulare paşnică, spre salvarea populaţiei civile. Cucerirea Constantinopolului pentru Bizanţ şi istoria lui rămâne o înfrângere militară, dar mai presus de orice rămâne o victorie morală printre cele mai celebre din istoria omenirii. Împăratul şi toţi cei mai apropiaţi ai săi au căzut luptând chiar şi 195
- Page 145 and 146: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 147 and 148: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 149 and 150: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 151 and 152: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 153 and 154: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 155 and 156: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 157 and 158: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 159 and 160: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 161 and 162: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 163 and 164: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 165 and 166: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 167 and 168: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 169 and 170: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 171 and 172: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 173 and 174: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 175 and 176: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 177 and 178: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 179 and 180: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 181 and 182: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 183 and 184: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 185 and 186: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 187 and 188: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 189 and 190: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 191 and 192: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 193 and 194: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 195: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 199 and 200: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 201 and 202: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 203 and 204: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 205 and 206: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 207 and 208: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 209 and 210: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 211 and 212: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 213 and 214: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 215 and 216: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 217 and 218: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 219 and 220: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 221 and 222: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 223 and 224: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 225 and 226: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 227 and 228: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 229 and 230: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 231 and 232: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 233 and 234: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 235 and 236: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 237 and 238: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 239 and 240: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 241 and 242: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 243 and 244: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 245 and 246: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
Mântuitorului: Iubirea frăţească, măcar între credincioşi, deşi<br />
corect se elimină orice fel de diferenţieri de crezuri.<br />
Celebrii conciliatori Ioan al XXIII-lea şi Athenagoras, apoi<br />
Paul al VI-lea şi Dimitrios au dus tratative şi au semnat<br />
documentele cuvenite anulării tuturor condamnărilor reciproce<br />
ale Schismei din 1054, prefigurând unitatea celor două Mari<br />
Biserici. Totuşi disensiunile se menţin, nelipsind chiar<br />
manifestări duşmănoase. E o mare eroare, căci astăzi, ca şi în<br />
1453, Creştinismul tradiţional şi autentic se află tot în faţa<br />
marelui duşman al vechilor şi noilor religii păgâne, ce ne<br />
supralicit<strong>eaz</strong>ă.<br />
Ar fi dureros să repetăm greşeala Constantinopolului de a ne<br />
menţine pe poziţii adverse, până când ne-am putea găsi în<br />
situaţia de a fi asediaţi de o majoritate mondială copleşitoare.<br />
Cucerirea Constantinopolului rămâne incontestabil un<br />
eveniment în istoria militară a turcilor, dar în acelaşi timp o pată<br />
ruşinoasă în istoria religioasă a Islamismului prin crimele şi<br />
jafurile tâlhăreşti la care au supus populaţia civilă. Bărbaţi,<br />
femei şi copii au fost luaţi şi vânduţi ca sclavi. Casele au fost<br />
pustiite, femei şi copii au devenit pradă de război. Nu ne<br />
surprinde căci islamicii şi astăzi, între ei, se comportă tot atât de<br />
barbar, cazuri concrete în Afganistan şi în invazia Kuweitului.<br />
Luând în considerare calvarul populaţiei civile pe lângă<br />
pierderile ostaşilor, merită a se reţine problema: dacă creştineşte<br />
nu ar fi fost mai cuvenită o capitulare paşnică, spre salvarea<br />
populaţiei civile.<br />
Cucerirea Constantinopolului pentru Bizanţ şi istoria lui<br />
rămâne o înfrângere militară, dar mai presus de orice rămâne o<br />
victorie morală printre cele mai celebre din istoria omenirii.<br />
Împăratul şi toţi cei mai apropiaţi ai săi au căzut luptând chiar şi<br />
195