Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Fugarii răniţi şi plini de sânge nu au întârziat să
răspândească înfiorarea în oraşul imens, care se pregătea în
linişte să prăznuiască marea sărbătoare a Sfântului Teodosie.
Când s-au dumirit că aceia spun adevărul, o nesfârşită
consternare a mânat populaţia cu miile, bogaţi şi săraci,
dregători, călugări, maici, oameni din popor şi preoţi, toţi
amestecaţi împreună, în mare basilică de la Sf. Sofia socotită
până atunci pângărită din cauza ereziei latine.
Turcii au năvălit în oraş însetaţi de pradă mai mult chiar
decât de sânge. Toate străzile, toate casele, au fost scotocite şi
jefuite.
Chiar de la început împăratul a fost ucis. «Este printre voi
vre-unul care să-mi reteze capul?» a întrebat el pe ai săi, care
fugeau înspăimântaţi. Nici unul nu i-a ascultat ruga […]. Un
turc l-a lovit în cap. O a doua lovitură de iatagan l-a doborât. A
căzut şi a fost călcat în picioare de tropotul înfrigurat al
cotropitorilor” (Iorga, 1974, 592-593). Trupul ultimului împărat
al vestitului Imperiu Bizantin nu va fi niciodată descoperit.
„Până ce creştini să aibă timp să-şi împrospăteze puterile şi
să facă ceva mai mult decât câteva reparaţii sumare la palisadă,
o ploaie de proiectile: săgeţi, suliţe şi gloanţe au căzut asupra
lor şi, la adăpostul acestui potop, ienicerii înaintau pe două
rânduri, nu într-un iureş sălbatic cum făcuseră bazbuzucii şi
anatolienii, ci păstrându-şi rândurile într-o desăvârşită ordine,
care a rămas neştirbită de proiectilele duşmanului. Muzica de
război care îi îndemna la luptă era atât de puternică încât
sunetele ei puteau fi auzite prin bubuitul tunurilor, tocmai
dincolo de Bosfor […].
190