Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
în biserici, în monumentele şi raclele făurite din aur şi argint. Se
află oameni de seamă, femei dintre cele mai frumoase, fete de
neam, din familii de vază. Vă dăruiesc astăzi un mare oraş cu
numeroşi locuitori, capitală a vechilor romani care au devenit,
într-un anumit fel, centrul întregii lumi, vi-l dau să-l jefuiţi
pentru a fi prada voastră. Dar cel mai mare câştig este că veţi
cuceri un oraş al cărui nume este răspândit în întreg universul.
Cea mai mare biruinţă este că noi vom doborî oraşul, care a
fost încă de la început duşmanul nostru, care a încercat prin
orice mijloace să ruineze imperiul nostru […]. Să nu credeţi că
acest oraş este de necucerit, căci zidurile de pe uscat sunt în trei
locuri atât de năruite încât este lesne de pătruns pe acolo.
Garnizoana oraşului are foarte puţini oameni, cei mai mulţi
neînarmaţi şi neînvăţaţi cu războiul. Abia dacă doi sau trei
apără un turn. Aceşti oameni sunt o adunătură venită de ici şi
de acolo, şi nu au alt ţel decât să-şi încaseze leafa şi să plece
teferi, iar nu să moară în luptă. Când vor vedea valul luptei
rostogolindu-se în jurul lor şi înverşunându-se asupra lor din
toate părţile, răspândind groaza şi aducându-le moartea în faţa
ochilor, ei vor arunca armele şi vor fugi […]. Izbânda este a
noastră şi vom cuceri oraşul” (Clot, 1993, 44-52).
Desfăşurarea evenimentului în forma sa cea mai laconică
revine bizantinologului Stelian Brezeanu, care redă cronologic
următoarele amănunte: „1453, aprilie, 7 – Începutul marelui
asediu al Constantinopolului. Efectivelor modeste ale lui
Constantin al XI-lea (după unii Constantin al XII-lea) formată
din 5000 greci şi circa 2000 de latini, cu o flotă slabă şi fără
artilerie, Mehmed al II-lea le opune forţe impresionante ce se
ridică la aproape 200.000 de oameni, dintre care câteva zeci de
mii de soldaţi de elită, susţinute de cea mai bună flotă otomană
188