Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU 1439. Evident discuţiile erau dificile din cauza problemelor de ordin dogmatic. Cu destule dificultăţi s-a căzut de acord asupra controverselor majore: filioque, purgatoriul, azimila. Foarte greu s-a ajuns la formularea primatului papal pentru ca în iulie 1439 să se poată citi decretul de unire, în catedrala din Florenţa în limbile latină şi greacă. Cu excepţia primatului papal, pentru care susceptibilităţile greceşti erau menajate, în toate celelalte chestiuni controversate se dădea câştig de cauză latinilor. În semn de recunoştinţă papa a înălţat la rangul de cardinal pe Isidor al Kievului şi pe Visarion al Niceei. Ioan al VIII-lea a sosit la Constantinopol în februarie 1440 cu decretul de unire şi evident cu asigurări de ajutor din partea Occidentului. La puţin timp basileul a întâmpinat o puternică ostilitate, opinia dominantă a Constantinopolului fiind împotriva Unirii. De reţinut: comunitatea creştină a Capitalei, în faţa celui mai mare pericol, a pus mai presus de orice credinţa sa ortodoxă. Antiunionismul era dominant, astfel că, în cele din urmă, chiar câţiva din cei care au semnat actul iniţial n-au mai fost de acord. Cu mare greutate împăratul poate numi patriarh pe mitropolitul Mitrophanes, adept al unirii. Mare rival al unirii s-a afişat mitropolitul Marcu al Efesului, care a atras după sine majoritatea monahală. Situaţie asemănătoare a fost în tot Răsăritul ortodox, dat fiind că toţi patriarhii apostolici s-a declarat contra Unirii. În Rusia, opoziţia a fost violentă şi mitropolitul Isidor al Kievului, care a citit actul semnat la Florenţa, a fost destituit şi chiar închis. 180
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu În Occident, încă nu se ştia de opoziţia Unirii, încât papa Eugeniu al IV-lea se străduia să-şi respecte promisiunile făcute Bizanţului, presupus unit, făcând apel la numeroşii principi ai Apusului. Din rândul principilor s-a considerat a face parte Iancu de Hunedoara care s-a alăturat lui Vladislav, regele Ungariei, care a preluat voluntarii cruciaţi sosiţi din Apus. În sprijinul acestor forţe s-a aliat şi despotul sârb George Brancovici şi, împreună, au pornit în expediţie împotriva turcilor, obţinându-se în decembrie 1443, o mare victorie lângă oraşul Nisa. Urmarea a fost încheierea unei păci foarte favorabile creştinilor. În baza tratatului de pace semnat la Seghedin cu otomanii, trebuiau oprite orice expediţii asupra acestora, mai ales că se depuseseră şi jurăminte în acest sens, de care turcii ţineau cont. În această situaţie, la îndemnul papalităţii intervine cardinalul Cesarini, care se obligă să dezlege de jurământ pe semnatari, printre care se afla şi Vladislav, regele Ungariei. Astfel se contura o nouă şi ultimă Cruciadă pentru care se angajase Anglia, Franţa, ducele de Burgundia şi câteva din stătuleţele din Italia de nord. Cruciada a intrat în acţiune în septembrie 1444, deşi Iancu de Hunedoara n-a fost de acord datorită faptului că turcii încetaseră ofensiva în Europa, fiind angajaţi în lupte în Asia Mică, dar şi datorită faptului că trupele cruciate nu erau suficient instruite şi pregătite pentru luptă. Trupele au plecat totuşi, contând pe faptul că ajung nestingheriţi la Varna unde urmau să vină corăbii veneţiene şi genoveze, cu care vor putea pleca spre Constantinopol. Din nefericire, sultanul Murad a fost anunţat şi a apărut la Varna în fruntea unei foarte numeroase trupe. Flota apuseană nu sosise, 181
- Page 131 and 132: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 133 and 134: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 135 and 136: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 137 and 138: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 139 and 140: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 141 and 142: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 143 and 144: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 145 and 146: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 147 and 148: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 149 and 150: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 151 and 152: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 153 and 154: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 155 and 156: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 157 and 158: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 159 and 160: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 161 and 162: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 163 and 164: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 165 and 166: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 167 and 168: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 169 and 170: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 171 and 172: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 173 and 174: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 175 and 176: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 177 and 178: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 179 and 180: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 181: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 185 and 186: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 187 and 188: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 189 and 190: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 191 and 192: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 193 and 194: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 195 and 196: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 197 and 198: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 199 and 200: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 201 and 202: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 203 and 204: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 205 and 206: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 207 and 208: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 209 and 210: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 211 and 212: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 213 and 214: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 215 and 216: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 217 and 218: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 219 and 220: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 221 and 222: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 223 and 224: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 225 and 226: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 227 and 228: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 229 and 230: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 231 and 232: Istorie şi spiritualitate în Biza
Ioan Octavian RUDEANU<br />
1439. Evident discuţiile erau dificile din cauza problemelor de<br />
ordin dogmatic.<br />
Cu destule dificultăţi s-a căzut de acord asupra<br />
controverselor majore: filioque, purgatoriul, azimila. Foarte greu<br />
s-a ajuns la formularea primatului papal pentru ca în iulie 1439<br />
să se poată citi decretul de unire, în catedrala din Florenţa în<br />
limbile latină şi greacă. Cu excepţia primatului papal, pentru<br />
care susceptibilităţile greceşti erau menajate, în toate celelalte<br />
chestiuni controversate se dădea câştig de cauză latinilor. În<br />
semn de recunoştinţă papa a înălţat la rangul de cardinal pe<br />
Isidor al Kievului şi pe Visarion al Niceei.<br />
Ioan al VIII-lea a sosit la Constantinopol în februarie 1440<br />
cu decretul de unire şi evident cu asigurări de ajutor din partea<br />
Occidentului. La puţin timp basileul a întâmpinat o puternică<br />
ostilitate, opinia dominantă a Constantinopolului fiind împotriva<br />
Unirii. De reţinut: comunitatea creştină a Capitalei, în faţa celui<br />
mai mare pericol, a pus mai presus de orice credinţa sa<br />
ortodoxă.<br />
Antiunionismul era dominant, astfel că, în cele din urmă,<br />
chiar câţiva din cei care au semnat actul iniţial n-au mai fost de<br />
acord. Cu mare greutate împăratul poate numi patriarh pe<br />
mitropolitul Mitrophanes, adept al unirii. Mare rival al unirii s-a<br />
afişat mitropolitul Marcu al Efesului, care a atras după sine<br />
majoritatea monahală.<br />
Situaţie asemănătoare a fost în tot Răsăritul ortodox, dat<br />
fiind că toţi patriarhii apostolici s-a declarat contra Unirii. În<br />
Rusia, opoziţia a fost violentă şi mitropolitul Isidor al Kievului,<br />
care a citit actul semnat la Florenţa, a fost destituit şi chiar<br />
închis.<br />
180
Change language