Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
guvernate de către fraţii săi. Thesalonicul, al doilea oraş al
Imperiului, cade asediat de turci. Împăratul nu s-a pierdut cu
firea şi curajos şi-a însuşit două idei salvatoare. Prima a fost
întărirea zidurilor de apărare ale Capitalei, iar a doua a fost
Ecumenismul creştin întrevăzând Unirea Bisericilor şi a statelor
creştine. În acest scop el a intrat în tratative cu papa Eugeniu al
IV-lea, care s-au soldat cu Sinodul de la Ferrara-Florenţa.
Atmosfera în Apus era favorabilă mobilizării forţelor
creştine împotriva turcilor, occidentalii fiind jigniţi şi revoltaţi
de devastările barbare ale turcilor la ocuparea Thesalonicului şi
a celor din capitala Epirului, soldate cu exterminări în masă şi
transformarea bisericilor creştine în moschei. Problema
convocării unui conciliu de unire cu Roma a devenit actuală
fiindcă prin această unire se justifica şi se putea angaja
Occidentul în a veni în sprijinul Ortodoxiei.
Dovada condiţionării unui astfel de sprijin a dovedit-o faptul
că o hotărâre a Conciliului de la Basel-Elveţia, ce se desfăşoară
în acea perioadă, prevedea unirea, motiv pentru care s-a şi
deplasat în 1433 o delegaţie la Constantinopol, dar fără rezultat.
Ioan al VIII-lea a dus tratative cu papa Eugeniu al IV-lea şi
a obţinut în mai 1437, încuviinţarea organizării unui nou
conciliu într-un oraş italian, decis ulterior a fi Ferrara. El lasă
locotenţa Imperiului fratelui Constantin şi pleacă spre Italia în
fruntea unei delegaţii din care mai făceau parte Dimitri, fratele
împăratului, patriarhul Iosif al II-lea, Visarion al Niceei, Marcu,
arhiepiscop al Efesului şi marele eclesiast Silvestru Syropoulos.
Papa a primit delegaţia la Ferrara, unde mai sosise şi
delegaţia rusă în frunte cu Isidor al Kievului. Din cauza unei
epidemii la Ferrara, sinodul s-a transferat la Florenţa, în ianuarie
179