Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
ECUMENISMUL ÎN FINALUL BIZANŢULUI.
CONCILIUL FLORENTIN. ULTIMA CRUCIADĂ
Istoria Bizanţului poate fi tratată din diverse puncte de
vedere: politic, reţinând dinastii şi războaie, religios,
reprezentând cele mai importante aspecte ale instaurării şi
evoluţiei Creştinismului, social fiindcă este oglinda
transformării societăţii antice în cea feudală, şi spiritual, fiindcă
ne descoperă o importantă şi dramatică luptă de idei.
La acest plan spiritual ne oprim şi în faza decăderii
Bizanţului relevând ceea ce se deduce din toată istoria sa,
respectiv că: „Ecumenismul constituie un factor determinant al
multor evenimente majore ale Bizanţului”.
Fiindcă se poate vorbi în multe sensuri despre Ecumenism
se cuvine a lua cunoştinţă şi a recunoaşte ca deplin valabile
consemnările din Dicţionarul religios al autorului M. Stoian:
„Ecumenici – investit cu autoritate asupra întregii Biserici
creştine” şi „Ecumenism – tendinţa de unire a tuturor Bisericilor
creştine într-una singură”.
Ambele accepţiuni se impun a fi luate în considerare, căci
ambele constituie cele mai valoroase criterii de cercetare şi
cunoaştere a istoriei bizantine. Prima accepţie ne descoperă o
cruntă şi condamnabilă luptă de autoritate asupra Bisericii
creştine dintre cele două centre supreme: Roma şi
Constantinopol.
177