Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU Cu toată vitejia şi victoria românilor, Mircea este nevoit să accepte un tratat de vasalitate condiţionat de retragerea turcilor de pe teritoriul românesc. Baiazid s-a întors în Peninsula Balcanică pentru noi cuceriri. Apusul sesizat de ascensiunea otomană, a reuşit o nouă cruciadă, bine organizată datorită sprijinului dat de Sigismund, regele Ungariei, dar fără succes în luptă, căci în confruntarea de la Nicopole, 25 septembrie 1396, Baiazid este din nou victorios, continuând cuceririle sale. După ocuparea Bulgariei de Vest, a înaintat spre sud, ocupând toată Grecia. Constantinopolul reuşeşte să se menţină primind un ajutor din partea lui Carol al VI-lea regele Franţei. Imperiul doar se apăra, nu se mai angaja la lupte. Noul împărat Manuel al II-lea a călătorit în Apus, încercând să obţină un ajutor masiv, fără de care îşi dădea seama că nu putea fi salvat Imperiul, limitat acum la Constantinopol, cu o unică zonă fortificată. Baiazid era ocupat cu luptele cu tătarii conduşi de Timur Lenk, ce ocupă o parte din teritoriile Imperiului Otoman. Războiul i-a fost fatal, căci în lupta de la Ankara din 28 iulie 1402 Baiazid este învins şi făcut prizonier, iar Imperiul, o parte este ocupat de tătari, iar în rest, este lovit de dezorganizare. În aceste condiţii, Manuil al II-lea, revenit din călătoria din Franţa, reuşeşte să încheie un tratat de pace cu noul sultan Suleyman, care restituie Imperiului Thesalonicul şi o mică zonă teritorială, recunoscând Imperiul Bizantin ca stat deplin suveran. Acest succes major al anului 1405, fără luptă, se datoreşte atât situaţiei critice a Imperiului otoman, cât şi basileului Manuil al II-lea, recunoscut drept o înaltă personalitate, cu o cultură superioară şi impunător prin condiţia sa. 176
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu ECUMENISMUL ÎN FINALUL BIZANŢULUI. CONCILIUL FLORENTIN. ULTIMA CRUCIADĂ Istoria Bizanţului poate fi tratată din diverse puncte de vedere: politic, reţinând dinastii şi războaie, religios, reprezentând cele mai importante aspecte ale instaurării şi evoluţiei Creştinismului, social fiindcă este oglinda transformării societăţii antice în cea feudală, şi spiritual, fiindcă ne descoperă o importantă şi dramatică luptă de idei. La acest plan spiritual ne oprim şi în faza decăderii Bizanţului relevând ceea ce se deduce din toată istoria sa, respectiv că: „Ecumenismul constituie un factor determinant al multor evenimente majore ale Bizanţului”. Fiindcă se poate vorbi în multe sensuri despre Ecumenism se cuvine a lua cunoştinţă şi a recunoaşte ca deplin valabile consemnările din Dicţionarul religios al autorului M. Stoian: „Ecumenici – investit cu autoritate asupra întregii Biserici creştine” şi „Ecumenism – tendinţa de unire a tuturor Bisericilor creştine într-una singură”. Ambele accepţiuni se impun a fi luate în considerare, căci ambele constituie cele mai valoroase criterii de cercetare şi cunoaştere a istoriei bizantine. Prima accepţie ne descoperă o cruntă şi condamnabilă luptă de autoritate asupra Bisericii creştine dintre cele două centre supreme: Roma şi Constantinopol. 177
- Page 127 and 128: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 129 and 130: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 131 and 132: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 133 and 134: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 135 and 136: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 137 and 138: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 139 and 140: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 141 and 142: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 143 and 144: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 145 and 146: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 147 and 148: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 149 and 150: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 151 and 152: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 153 and 154: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 155 and 156: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 157 and 158: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 159 and 160: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 161 and 162: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 163 and 164: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 165 and 166: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 167 and 168: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 169 and 170: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 171 and 172: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 173 and 174: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 175 and 176: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 177: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 181 and 182: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 183 and 184: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 185 and 186: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 187 and 188: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 189 and 190: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 191 and 192: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 193 and 194: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 195 and 196: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 197 and 198: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 199 and 200: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 201 and 202: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 203 and 204: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 205 and 206: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 207 and 208: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 209 and 210: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 211 and 212: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 213 and 214: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 215 and 216: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 217 and 218: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 219 and 220: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 221 and 222: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 223 and 224: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 225 and 226: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 227 and 228: Istorie şi spiritualitate în Biza
Ioan Octavian RUDEANU<br />
Cu toată vitejia şi victoria românilor, Mircea este nevoit să<br />
accepte un tratat de vasalitate condiţionat de retragerea turcilor<br />
de pe teritoriul românesc.<br />
Baiazid s-a întors în Peninsula Balcanică pentru noi cuceriri.<br />
Apusul sesizat de ascensiunea otomană, a reuşit o nouă cruciadă,<br />
bine organizată datorită sprijinului dat de Sigismund, regele<br />
Ungariei, dar fără succes în luptă, căci în confruntarea de la<br />
Nicopole, 25 septembrie 1396, Baiazid este din nou victorios,<br />
continuând cuceririle sale. După ocuparea Bulgariei de Vest, a<br />
înaintat spre sud, ocupând toată Grecia.<br />
Constantinopolul reuşeşte să se menţină primind un ajutor<br />
din partea lui Carol al VI-lea regele Franţei. Imperiul doar se<br />
apăra, nu se mai angaja la lupte. Noul împărat Manuel al II-lea a<br />
călătorit în Apus, încercând să obţină un ajutor masiv, fără de<br />
care îşi dădea seama că nu putea fi salvat Imperiul, limitat acum<br />
la Constantinopol, cu o unică zonă fortificată.<br />
Baiazid era ocupat cu luptele cu tătarii conduşi de Timur<br />
Lenk, ce ocupă o parte din teritoriile Imperiului Otoman.<br />
Războiul i-a fost fatal, căci în lupta de la Ankara din 28 iulie<br />
1402 Baiazid este învins şi făcut prizonier, iar Imperiul, o parte<br />
este ocupat de tătari, iar în rest, este lovit de dezorganizare.<br />
În aceste condiţii, Manuil al II-lea, revenit din călătoria din<br />
Franţa, reuşeşte să încheie un tratat de pace cu noul sultan<br />
Suleyman, care restituie Imperiului Thesalonicul şi o mică zonă<br />
teritorială, recunoscând Imperiul Bizantin ca stat deplin suveran.<br />
Acest succes major al anului 1405, fără luptă, se datoreşte atât<br />
situaţiei critice a Imperiului otoman, cât şi basileului Manuil al<br />
II-lea, recunoscut drept o înaltă personalitate, cu o cultură<br />
superioară şi impunător prin condiţia sa.<br />
176