Afi?eaz? documentul PDF

Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF

greenstone.bjc.ro
from greenstone.bjc.ro More from this publisher
17.06.2013 Views

Ioan Octavian RUDEANU Cu toată vitejia şi victoria românilor, Mircea este nevoit să accepte un tratat de vasalitate condiţionat de retragerea turcilor de pe teritoriul românesc. Baiazid s-a întors în Peninsula Balcanică pentru noi cuceriri. Apusul sesizat de ascensiunea otomană, a reuşit o nouă cruciadă, bine organizată datorită sprijinului dat de Sigismund, regele Ungariei, dar fără succes în luptă, căci în confruntarea de la Nicopole, 25 septembrie 1396, Baiazid este din nou victorios, continuând cuceririle sale. După ocuparea Bulgariei de Vest, a înaintat spre sud, ocupând toată Grecia. Constantinopolul reuşeşte să se menţină primind un ajutor din partea lui Carol al VI-lea regele Franţei. Imperiul doar se apăra, nu se mai angaja la lupte. Noul împărat Manuel al II-lea a călătorit în Apus, încercând să obţină un ajutor masiv, fără de care îşi dădea seama că nu putea fi salvat Imperiul, limitat acum la Constantinopol, cu o unică zonă fortificată. Baiazid era ocupat cu luptele cu tătarii conduşi de Timur Lenk, ce ocupă o parte din teritoriile Imperiului Otoman. Războiul i-a fost fatal, căci în lupta de la Ankara din 28 iulie 1402 Baiazid este învins şi făcut prizonier, iar Imperiul, o parte este ocupat de tătari, iar în rest, este lovit de dezorganizare. În aceste condiţii, Manuil al II-lea, revenit din călătoria din Franţa, reuşeşte să încheie un tratat de pace cu noul sultan Suleyman, care restituie Imperiului Thesalonicul şi o mică zonă teritorială, recunoscând Imperiul Bizantin ca stat deplin suveran. Acest succes major al anului 1405, fără luptă, se datoreşte atât situaţiei critice a Imperiului otoman, cât şi basileului Manuil al II-lea, recunoscut drept o înaltă personalitate, cu o cultură superioară şi impunător prin condiţia sa. 176

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu ECUMENISMUL ÎN FINALUL BIZANŢULUI. CONCILIUL FLORENTIN. ULTIMA CRUCIADĂ Istoria Bizanţului poate fi tratată din diverse puncte de vedere: politic, reţinând dinastii şi războaie, religios, reprezentând cele mai importante aspecte ale instaurării şi evoluţiei Creştinismului, social fiindcă este oglinda transformării societăţii antice în cea feudală, şi spiritual, fiindcă ne descoperă o importantă şi dramatică luptă de idei. La acest plan spiritual ne oprim şi în faza decăderii Bizanţului relevând ceea ce se deduce din toată istoria sa, respectiv că: „Ecumenismul constituie un factor determinant al multor evenimente majore ale Bizanţului”. Fiindcă se poate vorbi în multe sensuri despre Ecumenism se cuvine a lua cunoştinţă şi a recunoaşte ca deplin valabile consemnările din Dicţionarul religios al autorului M. Stoian: „Ecumenici – investit cu autoritate asupra întregii Biserici creştine” şi „Ecumenism – tendinţa de unire a tuturor Bisericilor creştine într-una singură”. Ambele accepţiuni se impun a fi luate în considerare, căci ambele constituie cele mai valoroase criterii de cercetare şi cunoaştere a istoriei bizantine. Prima accepţie ne descoperă o cruntă şi condamnabilă luptă de autoritate asupra Bisericii creştine dintre cele două centre supreme: Roma şi Constantinopol. 177

Ioan Octavian RUDEANU<br />

Cu toată vitejia şi victoria românilor, Mircea este nevoit să<br />

accepte un tratat de vasalitate condiţionat de retragerea turcilor<br />

de pe teritoriul românesc.<br />

Baiazid s-a întors în Peninsula Balcanică pentru noi cuceriri.<br />

Apusul sesizat de ascensiunea otomană, a reuşit o nouă cruciadă,<br />

bine organizată datorită sprijinului dat de Sigismund, regele<br />

Ungariei, dar fără succes în luptă, căci în confruntarea de la<br />

Nicopole, 25 septembrie 1396, Baiazid este din nou victorios,<br />

continuând cuceririle sale. După ocuparea Bulgariei de Vest, a<br />

înaintat spre sud, ocupând toată Grecia.<br />

Constantinopolul reuşeşte să se menţină primind un ajutor<br />

din partea lui Carol al VI-lea regele Franţei. Imperiul doar se<br />

apăra, nu se mai angaja la lupte. Noul împărat Manuel al II-lea a<br />

călătorit în Apus, încercând să obţină un ajutor masiv, fără de<br />

care îşi dădea seama că nu putea fi salvat Imperiul, limitat acum<br />

la Constantinopol, cu o unică zonă fortificată.<br />

Baiazid era ocupat cu luptele cu tătarii conduşi de Timur<br />

Lenk, ce ocupă o parte din teritoriile Imperiului Otoman.<br />

Războiul i-a fost fatal, căci în lupta de la Ankara din 28 iulie<br />

1402 Baiazid este învins şi făcut prizonier, iar Imperiul, o parte<br />

este ocupat de tătari, iar în rest, este lovit de dezorganizare.<br />

În aceste condiţii, Manuil al II-lea, revenit din călătoria din<br />

Franţa, reuşeşte să încheie un tratat de pace cu noul sultan<br />

Suleyman, care restituie Imperiului Thesalonicul şi o mică zonă<br />

teritorială, recunoscând Imperiul Bizantin ca stat deplin suveran.<br />

Acest succes major al anului 1405, fără luptă, se datoreşte atât<br />

situaţiei critice a Imperiului otoman, cât şi basileului Manuil al<br />

II-lea, recunoscut drept o înaltă personalitate, cu o cultură<br />

superioară şi impunător prin condiţia sa.<br />

176

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!