Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
(1347-1355) a luptat din răsputeri să restabilească ordinea,
liniştea şi să salveze finanţele Imperiului.
Toate străduinţele au fost zadarnice. Starea de anarhie
persista. Doar sub aspect religios palamismul a triumfat sub
influenţa lui Cantacuzino.
După ce Sf. Grigore Palamas fusese osândit de sinoadele
locale în urma intrigilor patriarhului Ioan al XIV-lea Kalekas şi
chiar întemniţat, la suirea pe tron a protectorului său i se redau
toate drepturile.
Obosit de nenumăratele şi sângeroasele lupte intestine, Ioan
al VI-lea abdică în 1355 călugărindu-se şi retrăgându-se într-o
mănăstire. Aici, sub numele de Ioasaf, se dedică scrisului, lăsând
după sine câteva tratate în apărarea isihasmului, împotriva lui
Mahomed şi a păgânilor, precum şi o Istorie, în care a descris
evenimentele contemporane lui. Trece în nefiinţă în 1383 la
Mistra 1 în vârstă de aproape nouăzeci de ani.
În 1350 Sf. Grigore Palamas intră în Thesalonic, unde
fusese numit mitropolit. În 1351 are loc sinodul de la Vlacherne
(Constantinopol) care constituie pentru el un adevărat triumf.
Doctrina sa dogmatică a fost proclamată doctrină oficială a
Bisericii Ortodoxe. Doi adepţi ai săi, Callistos I şi Filotei, vor
deveni, ulterior, patriarhi ai Constantinopolului. Isihasmul şi
învăţătura palamistă cuceresc teren în Balcani şi chiar în întregul
răsărit ortodox.
Pentru o perioadă s-au domolit luptele religioase, dar apar
periculoasele forţe externe. Pe teritoriul Imperiului se desfăşoară
un război între veneţieni şi genovezi, sârbii lui Ştefan Dušan fac
1 Mistra – oraş şi fortăreaţă bizantină, în apropiere de străvechea Sparta.
173