Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Deosebită satisfacţie a avut întreg regnul călugăresc, care na
fost persecutat, dar nici încurajat în această perioadă. Andronic
al II-lea stabileşte o nouă orânduire privind ierarhia bisericească
şi hotăreşte trecerea tuturor mănăstirilor sub autoritatea
patriarhiei din Constantinopol. Prin întreaga sa politică
religioasă, refuzând orice amestec al papalităţii asupra
patriarhiei Bizanţului, conflictul unionist încetează şi schisma
din 1054 reintră în prevederile sale.
Recunoscându-i-se acest merit lui Andronic al II-lea urmăm
firul istoric al Imperiului, care, din păcate, se afla pe panta
declinului. O primă greşeală a împăratului a fost că în politica de
prietenie cu genovezii, le-a încredinţat o bună parte din flota de
război a Imperiului, care rămâne în acest fel în inferioritate.
În ceea ce priveşte trupele de uscat, Andronic se orientează
spre mercenarii apuseni, angajând compania catalană, condusă
de aventurierul Roger de Flor, care s-a obligat la luptă împotriva
turcilor otomani, pătrunşi în Asia Mică, reuşind chiar câteva
victorii însemnate. Compania intră în conflict cu grecii
autohtoni, care organizează un complot, în urma căruia Roger de
Flor este ucis. 1 În complot a fost implicat şi Mihail al IX-lea,
fiul lui Andronic al II-lea, asociat la tron. Compania catalană
părăseşte Bizanţul, înaintează spre sud, stabilindu-se şi
organizându-se într-un mic stat catalan.
1
Condontierul Roger de Flor şi catalanii săi au reuşit să nimicească în 1303
în Asia Mică forţe uriaşe ale turcilor, oprindu-i din înaintare, însă apoi au
început să-l şantajeze pe basileu, pretinzându-i bani şi pământuri. De fapt,
catalanii îşi organizaseră un stat independent pe teritoriul micrasiatic al
Imperiului, fără a manifesta câtuşi de puţin o intenţie de a se supune
autorităţilor acestuia, săvârşind diverse fărădelegi împotriva bizantinilor.
Părăsesc teritoriul Bizanţului abia în 1308, stabilindu-se pe pământurile
ducatului Atenei (Daşkov, 1999, 374).
164