Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Urmaşul lui Ioan al III-lea este fiul său Teodor Laskaris al
II-lea, care s-a dovedit vrednic ca şi tatăl, pe care l-a depăşit din
punct de vedere spiritual şi implicit religios. El a fost elev al
celebrului profesor Nikefor Bledmmydos şi s-a realizat la
nivelul de autodidact teolog, dovadă fiind calitatea lui de autor
al unei noi lucrări cu titlul Paraclisul Maicii Domnului.
Se explică astfel de ce Teodor a fost deosebit de intrasigent
în probleme eclesiastice, pe o linie strict ortodoxă. El nu a
respins principial tratative cu catolicismul, dar a condiţionat să i
se recunoască autoritatea supremă, atât faţă de papă cât şi faţă de
patriarhii ortodocşi.
Fiind profund religios, şi-a ales ca patriarh pe Arsenios
Autoreianos, vestit ca ascet şi ca cel mai prestigios cleric. Drept
consilier principial l-a ales, surprinzător pe Georgios Muzalon,
modest ca poziţie, dar apreciat ca om de caracter.
Din nefericire, Teodor Laskaris al II-lea sfârşeşte viaţa
prematur, la vârsta de numai 36 de ani, răpus de o boală
ereditară dar totuşi o moarte naturală, în 1258.
Dureros, că după el, se înregistrează din nou acte dramatice
care dezonorează creştinismul. Drept urmaş legitim rămâne
minorul şi nefericitul Ioan al IV-lea Laskaris (1258-1261) sub
tutela lui Georgios Muzalon şi a patriarhului Arsenie. Înalte
funcţii în stat ocupa în acest timp Mihail Paleologul, bun
administrator şi talentat diplomat. De pe această poziţie, el
organizează asasinarea coregentului Georgios Muzalon şi îi
preia el locul, dar nu se mulţumeşte cu atât, căci îl orbeşte pe
minorul Ioan al IV-lea Laskaris, trimiţându-l în surghiun, încât
deplin întemeiat am apreciat această perioadă, de trecere între
două dinastii, drept epoca dramatică din punct de vedere uman şi
158